Nu știu pentru alții cum este însă pentru mine Ziua Copilului este în fiecare zi. Cu la fel de mult glamour ca oricând numai că nu cu atât de mulți comentatori din exterior. Nici nu știu cum să spun pentru a nu fi interpretat aiurea însă cine cunoaște ce fac și cu ce mă ocup mă deslușește negreșit.
Bucuria mea de a lucra cu copiii fiind constantă nu ține cont de data din calendar. Am pregătit o activitate complexă menită a acoperi domenii diferite de la dezvoltarea vorbirii la matematică, științele naturii și abilitati practice, o activitate STEAM așa cum este ea definită.
Vremea de afară cu un soare plin de năbădăi cu nori dornici de-a v-ați ascunselea a făcut ca Rainbow Land să reprezinte cel mai potrivit loc care s-o găzduiască.
Ca să intram în atmosfera întâlnirii am avut un dialog cu participanții, iar la una dintre întrebările mele: Când te-ai uitat la mama/tatăl tău și i-ai văzut comportându-se ca niște copii? răspunsurile au fost pline de seriozitate.
-Doamna, mama mea e mereu serioasă! s-a auzit un glăscior iar eu am simțit că așa e și am nuanțat întrebarea.
-Ai văzut-o pe mami sărind în sus de bucurie? Face tatăl tău tumbe cu tine, aleargă prin parc, merge cu rolele? Aici răspunsurile au fost multe și neașteptate semn că unii dintre părinți mai au timp și curaj să arate copilul din ei.
Copilul din mine se uita la cei din fața lui și când se bucura, când se întrista nici el nu mai știa pe ce trambulină să sară însă și-a scos nasul puțin pentru a fi văzut.
Copiii lumii, cartea de la cartemma a deschis ușile caselor situate pe meridiane diferite în spatele cărora erau copii a căror culoare a pielii diferă de a noastră.
„În fiecare dimineață, milioane de copii se trezesc și încep o noua zi” așa începe aventura în care am fost invitați și noi să vorbim despre unde locuim, ce putem vedea, auzi sau mirosi, despre casele în care ne petrecem timpul și locurile noastre speciale (dacă acestea există) ori despre prietenii dragi.
Am invitat copiii să meșterească o lucrare în care trebuiau să dea culoare unui desen însă nu oricum. Pe foaie era desenat un copil, băiat ori fetiță, care avea trei sfori în mână de la niște baloane doar că baloanele nu erau desenate ele trebuind a fi lipite de copii (buloane din bumbac) pentru că mai apoi să le coloreze cu pipeta.
Mânuirea pipetei, colorarea apei din pahar folosind colorantul, lipirea buloanelor a bucurat copiii mai ales că știau că la plecare atât lucrarea cât și pipeta o vor lua acasă.
Au mai fost fișele labirint, cele cu cuvinte care așteptau despărțite în silabe pe toate copiii alegând a le completa. Confecționarea unor coifuri a fost mult mai gustată decât am crezut.
Nu au lipsit de la sărbătoarea noastră jocurile de mișcare, cele două echipe întrecându-se pentru a ocupa primul loc așa cum au fost baloane din belșug și pauze dulci.
Și uite așa am sărbătorit noi această zi dedicată celor mici. La mulți ani, copii! Cu zâmbete pe chip și suflet pur.
