machetedidactice.com

Pe tăpșan e cum nu se poate mai bine

Nu am ajuns de la prima oră pentru că am mers la cimitir, dar nici pământul nu era prea primitor fiind destul de umed după ploile care au căzut. Însă pe la prânz a fost perfect pentru a mă duce, soarele fiind acoperit de nori așa neexistând pericolul de a mă insola.

Odată ajunsă acolo am fost luată la întrebări de o mulțime de căpșuni care nu mai suporta să stea fără să fie culese, drept pentru care m-am oferit eu să o fac necalculând corect ce înseamnă promisiunea aceasta.

Și așa, preț de câteva ore am cules căpșune abținându-mă a mânca prea multe având deja în minte  pașii pe care îi am de parcurs pentru a le transforma în dulceață. Credeți ori ba, dar acum, când scriu aceste rânduri, dulceața este gata, în casă plutind un miros divin. O mai las puțin să se răcorească pentru ca mai apoi s-o pun în borcane.

Revenind la tăpșan, după ce am terminat de cules fructele am putut citi, cartea lunii iunie de la Clubul de lectură fiind cea care mi-a fost alături. Nu am mai citit nimic de Ion Vianu și sunt fericită să descopăr așa un autor cu care, de altfel, nu cred să mă fi întâlnit degrabă.

Îmi place și voi continua s-o citesc cu voce tare, în acest cadru, pentru a mă asculta și păsările, pisicile ori câinii care tot vin de câte ori mă aud, știind că am pregătit pentru ei tot soiul de bunătăți.

Multe culori, arome nu mai spun, sunete din toate registrele pe toate le-am adunat astăzi în albumele sufletului meu. Unele dragi și cunoscute, altele uitate, câteva noi peste care m-am aplecat cu mai multă băgare de seamă.

Înainte de a mă despărți am prins primele șoapte ale verii iar ele mi-au făcut pielea de găină. Ascultați!

Lasă un răspuns