Activităţi educative copii – Călătorie în centrul Pământului * Despre vulcani

Nici nu ştiu cu ce să încep!
Singurii vulcani pe care i-am vizitat până acum au fost cei noroioşi şi vreau să spun că am trăit nişte sentimente foarte ciudate, ireale aş putea zice. Cadrul în care se desfăşura această vizită permitea trăirea de aşa senzaţii, pentru că atunci când am fost, afară erau peste 35 de grade.

Chiar dacă aceşti vulcani nu erup cu lavă şi cenuşă, ci doar bolborosesc cu noroi, a fost un prilej excelent de a vedea şi sedimenta nişte informaţii căpătate, pentru că rata reuşitei este infinit mai mare dacă teoria este urmată şi de constatarea din teren.

Dar vă voi arăta cât freamat şi câtă bucurie a putut să aducă în sufletele noastre acest subiect şi ceea ce am pregătit pentru a-l exemplifica.

Pentru a avea habar de aceste fenomene, ne-au fost de ajutor Prima mea enciclopedie Larousse Pământul, Enciclopedia pentru prichindei Larousse cât şi Enciclopedia ilustrată a cunoaşterii. Din toate aceste surse inepuizabile de informare, Luca a lecturat textele ce făceau referire la subiectul nostru de astăzi. Apoi am alunecat pe tobogan într-un vulcan, asemenea lui Jules Verne în Călătorie în centrul Pământului şi acest lucru a fost posibil pentru ca eram prea curioşi să vedem de este înăuntru lui dar şi pentru că ne doream grozav acest lucru. Am avut această minunată colecţie şi în biblioteca copilăriei mele, iar acum reeditânsu-se de Adevărul, exact în acelaşi format şi cu aceleaşi ilustraţii, m-am hotărât s-o achiziţionez şi pentru copiii mei, ceea ce am şi făcut. Sunt 40 de volume, ce nu ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă şi asta, pentru a vedea cum a reuşit acest vizionar să prevadă anumite descoperiri ale ştiinţei şi să le redea în scrierile sale, dar sub formă de povestiri ştiinţifico-fantastice.

Tot pentru această lecţie am confecţionat o machetă didactică, în care am reprezentat învelişurile Pământului. Am ales să o fac din felii, pentru ca aceste noţiuni să fie mai clare şi Luca să se poată juca cu ele, asamblându-le şi dezasamblându-le. Aşa a tot separat scoarţa, mantaua şi nucleul, pentru ca mai apoi să le pună la loc. M-am bucurat că au avut efectul scontat. Pe această machetă Luca a trebuit să ataşeze corect şi cartolinele pregătite în acest sens. Aşa micuţul meu a aflat că Pământul este învelit de o scoarţă îngustă, aceea a continentelor pe care trăim şi a oceanelor. Apoi a găsit o manta largă şi la mijloc un nucleu metalic, lichid. A aflat că temperatura acestuia este foarte ridicată, de aproximativ 5000 grade Celsius. A fost mai greu cu explicaţia până am reuşit să transformăm un metal, în ceva lichid. Însă vom mai reveni.

Etapa următoare a fost aceea a primului experiment. Pentru acest lucru am copt – la propriu – doi vulcani, pe care i-am făcut dintr-o cană de sare, o cană faină, pentru a rezulta un aluat mai tare, aluatul cu sare. Apoi l-am copt la 130 grade preţ de 40 de minute. Dacă nu aţi mai făcut aşa ceva, aveţi grijă la pielea de pe mâini că are tare mult de suferit de la atâta sare. Luca a pus bicarbonatul în vulcanii noştri peste care a turnat oţet amestecat cu colorant alimentar (nu am găsit roşu şi am folosit galben). Cu o seringă a turnat oţetul. A fost atâtă „erupţie” şi atâta chicoteală! Pentru că entuziasmul era maxim s-a tot turnat oţet,  până s-a epuizat bicarbonatul. În ultima fotografie o să vedeţi vulcanii noştri, „storşi”!

Am „confecţionat” o fişă pentru a scrie  observaţiile primului experiment. O ataşez mai jos, pentru cei ce vor dori să o folosească.

A urmat un al doilea experiment, iar materialele necesare şi modul de desfăşurare sunt descrise într-o fişă, pe care deasemenea o voi ataşa, pentru eventualii doritori. Experimentul se numeşte Vulcanul buclucaş şi este de mare efect. Atât de entuziasmat a fost de acest efect de erupţie, încât a dorit să repete. Iar această doleanţă nu a putut fi refuzată.

Şi iată cum am reuşit noi să petrecem clipe inedite şi atât de spectaculoase la noi în căsuţă. Experimentele, de oricare ar fi, reprezintă o provocare şi o plăcere pentru cei mici, asta ca să nu trebuiască să recunoaştem că şi părinţilor le plac. Faptul că există o muncă în echipă, sporeşte efectul acestor activităţi. Nu ezitaţi să le faceţi!