Povești minunate continuăm să avem în acest loc în care petreci timp de calitate, unde ne adunăm copii dornici de joacă și învățare. O altfel de învățare în care joaca reușește să îmbrace în haine accesibile noțiuni noi împletite fie că sunt ele lingvistice, matematice, motrice ori plastice. Provocarea e și mai mare având în vedere că e așa o diferență de vârstă între participanți, cei mari învățând să aibă răbdare în ceea ce-i privește pe cei mici lăsându-i să răspundă și ei la întrebări, cei mici învățând să aibă răbdare ascultându-i pe cei mari ce spun și fac. La fiecare întâlnire mai adăugăm la acest exercițiu clipe extrem de prețioase în economia anilor ce vin.
O prietenie aparte, o poveste minunată și blândă a lui Jane Chapman o carte frumoasă despre Șoarece și prietenii lui foarte speciali este o bucurie de împărtășit și perfectă pentru timpul de lectură liniștit sau o întâlnire cu prietenii.
Șoarecele își așteapta prietenii lui speciali lângă râu.
Norii alunecau ușurel pe cerul albastru.
Libelulele zburau cu o viteză amețitoare pe deasupra tufelor de papură.
Iepurele și Broasca stau cu Șoarece în timp ce așteaptă. Țestoasa își împarte prânzul cu ceilalți. Este o zi minunată și însorită pentru așteptare, și nici nu realizează când se face noapte. Unde sunt prietenii speciali ai lui Șoarece?
O carte bună pentru copii. Partea mea preferată și cred că cea mai bună parte a cărții au fost ilustrațiile. Erau calde și vesele, ca povestea. Și erau detalii care fie arătau unde mergea povestea, fie unde fusese povestea. Am tot întors paginile înainte și înapoi pentru a vedea progresul poveștii non-textuale. Mi-a și le-a plăcut asta reprezentând un bun exercițiu de citire a imaginilor. Iar aceste secvențe le-am completat cu cele de mișcare pentru că:
Copiii au identificat anotimpul pentru că ilustrațiile vorbesc despre asta. Verdele crud, multitudinea de insecte, florile caracteristice ne-au plasat în plină primăvară și așa am vorbit despre lunile acestui anotimp. Martie, aprilie, mai; care este cea mai scurtă lună (aici era vorba de silabe), dar cea mai lungă? Ce anotimpuri mai cunoașteți?
Pentru că în carte se spune la un moment dat că:
Umbrele începeau să se apropie de marginea apei
am provocat copiii să vorbim despre noapte și zi, despre soare și lună.
Câteva minute bune le-am alocat zilelor săptămânii. S-a auzit mâine, poimâine și am exemplificat ce anume înseamnă.
Am trecut mai apoi la completat niște labirinturi și câteva fișe, fiecare dintre ele pe grupe de vârstă.
Decupatul, lipitul, aranjatul după o regulă i-a prins pe cei mici, însă nu din prima, o parte dintre ei spunând inițial că este prea greu. După ce au pornit au văzut diferit.
Coșulețele și iepurașul din foam au reprezentat provocarea supremă, însă ștrasurile au ieșit învingătoare pe toate planurile asta pentru că sunt atât de îndrăgite de copii încât niciodată nu sunt de ajuns.
Un joc în care personajul principal a fost un iepure gonflabil achiziționat din periplul meu londonez i-a captivat pe cei prezenți. Pe urechile iepurașului trebuiau aruncate patru cercuri iar asta s-a dovedit a fi mai greu fără exercițiu. După ce s-a aruncat de câteva ori, o parte dintre cei prezenți au reușit.
Săptămâna viitoare pe lângă o poveste frumoasă vom colora ouă și dacă sunteți dornici de joacă, vă așteptăm!
