Pe 30 mai 2021 începeam această provocare, una pe care am luat-o foarte în serios de vreme ce uite unde am ajuns.
Chiar dacă pentru prima dată am scris un articol aici într-o vară fierbinte acum mai bine de zece ani, nu am făcut mai apoi acest lucru zi de zi, ajungând acum să număr 3603 articole publicate însă ultimele 1000 sunt consecutive.
De o mie de zile eu scriu articole mai mari sau mai mici în fiecare zi, acesta fiind un exercițiu de sănătate mentală în ceea ce mă privește. Nu închei ziua fără să duc la bun sfârșit această provocare și chiar dacă în acești aproape trei ani am trecut prin evenimente dramatice nu m-am abătut de la țelul meu.
Poate sunt care-și pun întrebarea de ce? De ce simt nevoia să fac asta?
Răspunsul există, evident, doar că e complex și nu știu pe cine ar interesa acest fapt. Cei apropiați sufletului meu știu de ce scriu unii dintre ei înțelegându-mă alții, din contra, dojenindu-mă în unele momente.
Cei care mă urmăresc, habar nu am câți sunt și de ce fac asta, au reușit (poate) să citească printre rânduri cum stă treaba cu viața mea. Într-o eră în care multă lume scrie și prea multă lume are pretenția că o face bine eu fac asta pentru mine, pentru că în timp întâmplările suferă schimbări destul de mari iar eu îmi doresc să le păstrez cât mai aproape de forma lor, așa cum s-au petrecut. Înainte să am acest blog scriam un jurnal, și nici acum nu am renunțat la a pune pe hârtie ce consider că e prea intim pentru a fi notat aici însă pentru munca pe care o fac alături de copii și machetele pe care le meșteresc este benefic acest mod de prezentare.
Nu am făcut reclamă niciodată, o dată am organizat un concurs, nu am sponsori și nici nu am distribuit tot ce am notat aici, am crescut organic cum ar spune specialiștii. Nu știu cât și cum, însă îmi doresc ca această creștere să fie una calitativă.
Am învățat multe, foarte multe, am căpătat profunzime în exprimare și redactare iar acest fapt nu l-am păstrat pentru mine ci l-am dat mai departe copiilor cu care mă joc. Și sunt fericită, chiar sunt!
În ceea ce mă privește pe mine, din unele unghiuri sunt bine, plutesc, din altele nu, zbătându-mă să rămân la suprafață.
Mulțumesc celor care mi-au acordat din timpul lor chiar dacă nu au spus asta. Pe undeva simt acest dar.
Mulțumesc celor care mi-au scris câteva cuvinte de-a lungul timpului, sunt foarte importante însă lumea nu mai are timp fiind într-o alergare continuă.
Mulțumesc lui Mircea, cel care e îngerul păzitor al acestui domeniu de ani de zile. Ar fi fost infinit mai greu fără el.
O mie, nu-mi vine să cred!
