Zi aniversară

Nici nu știu când au trecut. Sunt deja cinci.
Acum realizez că aniversez odată cu Harry Potter, pentru că azi e și ziua lui.
Pentru ultimul an, îi mulțumesc lui Mircea Ivan, un profesionist și un om de nădejde, la care nu trebuie să bați mult la ușă pentru ajutor și nici să insiști, pentru că este foarte prompt.
A fost frumos până aici, sper să fie și mai departe dacă nu mai bine, măcar la fel.

Cinci. Sună bine. 🙂

Sărbătorim 23

23 de ani frumoși, pe care i-aș retrăi oricând, cu infinită plăcere.
E un 23 plin de atât bucurie pentru că ei vin la sărbătorit în momentul în care s-a pus un punct extrem de important al unei etape din viața ta.
Pentru că de fiecare dată privesc înapoi, rostind cu zâmbetul pe față, ce și cum a fost, astăzi voi încerca să nu mă mai repet. E greu, pentru că o mamă se tot repetă, o fi de la obișnuița atâtor ani în care a făcut acest lucru. Învățătoarea mea spunea că dacă un copil nu înțelege ceva, trebuie să repeți și de o mie de ori până va fi înțeles.
Cred că e o chestie comună mamelor, celor cărora le pasă de copiii lor: mirarea.
Mirarea de a vedea în fața ta un bărbat, în toată regula, când tu știi freamătul îmbrățișării unei mogâldețe, în cazul tău de 3200gr.
Mirarea de a privi în sus, de vreme ce ani de zile ochii au căutat întotdeauna în jos, acolo unde ești tu, copilul mult dorit.
Mirarea de a putea să încurajezi și susții ca cel atât de adulat să intre în visul lui chiar dacă asta înseamnă să nu-l mai vezi cu anii. Da, știu, sunt infinit de multe voci care spun că așa e normal, însă și normalul ăsta poate avea infinit de multe interpretări.
Mă bucur, cum nu pot descrie, de ultima ta festivitate la care am avut prilejul să particip și să sorb fiecare imagine. Nu știu să te fi văzut mai fericit și senin vreodată și am concluzionat că trebuie că ți-a fost destul de greu, dar ai reușit.
Știu că de acolo s-ar fi văzut diferit, puțin diferit, dar cunosc mirosurile și freamătul acelui campus și am intrat în atmosferă mult mai ușor. Și nu singură, ci la braț cu Luca.

My Way

Da, ești pe drumul tău cu acte în regulă. Ai reușit! E ceva ce nu seamănă cu nimic, ce te răscolește în adâncul sufletului. Meritul nu este al meu ci al tău, însă în umbră se află părintele și dascălul. Dovada că ai reușit este la minutul 1:02:30 în înregistrarea festivității de absolvire.


E un 23 super. Îți doresc să-i savurezi fiecare secundă alături de prietenii tăi!

La fel vom face și noi, atunci când vei veni!
La mulți ani!

P.S. Nu pot uita de floarea care te-a întâmpinat atunci când ai sosit în această lume. Nu vreau să lipsească pentru că privind la ea, are culoarea ochilor tăi

Machete didactice – La mulți ani!

Pentru că e 20 iulie, la noi e sărbătoare.
De 22 de ani e o sărbătoare pe care o trăim cu sufletul plin de recunoștință.
Dintre toți, eu cred că sunt persoana cea mai bucuroasă, pentru că, nu-i așa?, mamele cred întotdeauna asta.
Îi mulțumesc primului meu copil pentru toate momentele pe care mi le-a oferit dar și pentru că a ales să le petrecem împreună.
Și aștept cu nerăbdare să-l îmbrățișez și fizic, că virtual am obosit și nu mai vreau.
La mulți ani!

sursa foto: fineartamerica.com

Activitati educative copii – 9 ani, o aniversare de pus la colectie. La multi ani, Luca!

Iata ca Luca a implinit 9 ani.

DSC_2051

9 ani de bucurie si fericire.
9 ani in care am realizat ca dorintele mele nu au fost neintemeiate, aici referindu-ma la numarul de copii pe care-i doresc.
9 ani de sentimente pe care credeai ca le-ai trait, cu ajutorul primului copil. Trebuie sa experimentezi, mai bine spus sa traiesti efectiv, pentru a realiza ca nu sunt aceleasi framantari, acelasi fioruri, aceleasi ganduri. Fiecare copil soseste cu un bagaj de sentimente ce nu pot si banuite dinainte.

Luca a aparut in viata atunci cand aveam mai mare nevoie, pentru ca ceasul meu biologic ticaia amenintator, facandu-ma sa cred ca dorinta mea nu va prinde contur, niciodata. Dar iata cum, am reusit sa traiesc o minune!

Luca este baiatul meu cel mic pe care-l iubesc asa cum orice mama normala isi iubeste puiul. Il vad cel mai frumos, cel mai bun, cel mai destept, cel mai cel! Evident, fara sa fiu ridicola si pastrand proportiile. Ii tolerez greselile si caut sa-l indrept, ii acord circumstante atenuante atunci cand este nevoie, ii ostoiesc durerea si-l iubesc cum nu pot spune in cuvinte. Stiu ca nu-i perfect, pentru ca nici eu nu sunt, dar mai stiu, ca trebuie sa-l ajut sa creasca mare, ca sa poata razbate in lumea asta. Nu ma deranjeaza peste masura ca nu face una sau alta, pentru ca va avea timp toata viata sa curete dupa el, sa spele sau poate sa faca mancare. Nu-l toc pe marginea faptului ca nu-si strange patul sau ca-si lasa hainele imprastiate. Consider ca are calitati, care puse in balanta, echilibreaza talerele. Si pe urma, copilul face ce vede in casa, iar mai tarziu, acest lucru va fi pus si in practica. Experinta mea de mama care a mai crescut un copil baiat, imi spune ca sansele ca sa fie asa sunt foarte mari. Am invatat sa accept limitele, sa le imping in măsura firescului atat cat se poate, si sa stiu ca determinarea si perseverenta duce la multe reusite, daca este practicata un termen mai indelungat. Iar la acest capitol am ceva experienta dar si rezultate.

Stiu ca un barbat nu poate face ceea ce face o femeie iar demersul meu in ceea ce priveste cresterea lor a fost indreptata si in acest sens, al respectului fata de cele pe care le vor alege ca partenere.

Revenind la Luca, am reusit, dupa manifestarea si vorbele lui, sa-i pregatim o zi numai a lui, o zi in care sa fie in centrul atentiei (cu toate ca eu il am zilnic pe primul loc pe lista mea de prioritati 🙂 ) Am organizat o aniversare dupa gustul nostru si totul a fost minunat!

Am pregatit materiale multe si variate, am gatit un meniu destinat unor copii de 9 ani, am ras, ne-am jucat, am creat, am cantat, am ascultat … ce mai, o minune de zi!

Acum s-a terminat, iar Luca, inainte de culcare a inceput sa planga.

– De ce plangi, Luca?

– Ca s-a terminat ziua mea si mai am de asteptat un an, pana vom sarbatori iar.

– Dar tu stii ca putem sarbatori si in alte zile, alaturi de colegii tai. De pilda, de ziua numelui tau. Ce zici?

– Atunci, sunt salvat! 🙂

A mai apucat sa citeasca o carticica primita in dar. Se numeste Cadou de ziua ta. Cum a fost si ce-am facut, voi povesti maine. Acum plec si eu la culcare, ca zi tare incarcata am avut. Dar frumoasa. Foarte frumoasa!

???????????????????????????????

P.S. Luca are o noua mascota. Este o broscuta si se numeste „9”

DSC_2068