Căldura și atmosfera de afară nu te poate duce cu gândul decât la primăvară. Da, sunt 12 grade acum, când ceasul e trecut de ora 19:00, vântul e plecat în deplasare și toate plantele parcă s-ar afla pe o trambulină gata să țâșnească când razele de soare se vor înnoda mai tare. În stratul din fața casei stau la pândă lăcrămioarele, cu căpețelele ieșite trăgând cu ochiul la ce se petrece dincolo de pătura care le-a protejat toată iarna.
Și dacă tabloul de afară arată cum am descris mai sus, puteam eu vorbi despre altceva cu prichindeii de 4-6 ani, cei cu care m-am jucat de dimineață la Rainbow Land, locul unde petreci timp de calitate? Evident că nu!
Am pregătit o serie de materiale cu care am fost convinsă că le voi capta atenția, printre care nelipsita poveste, astăzi Violeta discreta de Antoon Krings de la Pandora M, o planșă cu părțile componente ale unei flori, o altă planșă De ce au nevoie plantele?, dar și cu o sesiune de grădinărit, în interior ce-i drept, dar la fel de incitant.
Violeta este o albinuță care are un nume de floare, ca toate surorile ei: Roza, Iris, Narcisa, Hortensia, Camelia… Fiecare dintre ele trebuie să culeagă polen din floarea al cărei nume îl poartă. Dar în frumoasa lor grădină nu se vede nicio violetă! Prin urmare, albinuța noastră pleacă în căutarea florii ei, pe care o găsește ascunsă în Pădurea Înflorită.
Am vorbit de florile de primăvară și culorile lor, despre mirosuri care ne plac și mirosuri pe care nu dorim a le simți prin preajmă. Nu a lipsit nici despărțitul în silabe pentru ca mai apoi fiecare copil să facă propoziții cu aceste cuvinte evident, totul în joacă și cu multă nerăbdare de a spune ceea ce cunosc. La litera b s-au auzit așa de multe cuvinte că și ei au rămas mirați cum de le-au știut.
Secvența ce a urmat a fost aceea în care prichindeii au făcut și desfăcut o floare de multe ori, de fapt, de câte ori a fost nevoie așa învățând care sunt părțile componente ale ei.
Am și socotit pentru că s-a putut și nici nu s-a știut că e vorba de matematică. Câte frunze au rămas dacă am rupt una? a fost una dintre socotelile favorite.
Consolidarea activității acestea s-a făcut prin confecționarea unei coronițe pe care copiii au colorat-o, decupat-o și asamblat-o în mare parte singuri, cei care au solicitat ajutor primindu-l, evident! Colorarea, mai ales dacă sunt instrumente potrivite, are un fac efect asupra copiilor. eu neintervenind deloc, lăsându-le plăcerea de a alege culorile iar ceea ce a rezultat poate fi interpretat de cei în măsură să afle care era starea lor de spirit atunci.
La final am devenit grădinari pentru că am provocat copiii să planteze niște semințe. Fiecare a primit tăviță cu nouă orificii unde să se planteze, o farfurie pentru a fi pusă sub tăvițe (asta pentru a nu curge apa, pământ, o linguriță de lemn pentru a pune pământul în tăvițe, semințe – multe semințe de legume, verdețuri, flori. Ce va ieși vom vedea, însă bucuria și fericirea se simțea dincolo de zidurile acestui loc atât de frumos.
Am recapitulat de ce au nevoie plantele pentru a crește ajutați fiind și de planșa pe care au avut-o în fața lor.
Nu aveți idee cum zboară timpul în compania acestor copii. Mai repede și mai luminos decât credeți. Să vină poveștile la noi că știm ce să facem cu ele!
