machetedidactice.com

Credeam

Fac curat prin fotografiile de pe drive că nu mai încap. Ar trebui să-mi iau o memorie mai mare pentru că cea pe care am avut-o s-a defectat cu toate că era dintre cele mai bune. Până voi ajunge să fac și această manevră mă uit să văd cum stă treaba cu fotografiile deja prezente și la care aș putea să renunț. Evident, la nici una, însă printre ele sunt și unele neclare care nu merită a fi păstrate.
Le tot răsfoiesc și sunt când sus când jos comparând, analizând, plonjând.
Plonjând în vremurile în care ele au fost făcute.
Copiii sunt ba mici ba mari. Peisajele sunt de la mare, de la munte ori din regat, cu prieteni ori în intimitatea casei. Până zilele trecute credeam că în casă aveam intimitate însă nu era așa, chiar nu era deloc.
Acum privesc la ele și nu știu ce să cred când se suprapun trăirile, cele de atunci cu cele de acum.
Mă șterg la ochi.
E o ceață enervantă și știu de unde vine chiar dacă-s în casă.
Mi-aș șterge mintea.
Revin. Nu mi-aș șterge chiar toată mintea că nu ar fi în folosul meu.
Credeam că e o alternativă. Nu e. Clar, nu e.
Mă mai uit o dată. De două ori. De zece ori. Imaginile se așază cum vreau eu în matca pe care o știam odată.
Fracțiuni de secundă tremură pentru că suprapunerea se chinuie să se petreacă iar eu lupt cu ea nelăsând-o. Credeam că voi câștiga însă nu e așa. Încă nu. Dar voi reuși dacă mă voi strădui, sunt sigură de asta așa cum sunt sigură că voi avea nevoie de timp. Destul de mult timp.

Printre fotografii una îmi provoacă un zâmbet.
Mă iubesc în poza asta.
Era vară.
Eram în Paradis, Paradisul verilor mele.
Pielea mea era ca ciocolata.
Sufletul era ok în acest cadru.
Nu știam.
Nu aveam habar.
Habar nu aveam ce se petrecea și nici ce grozăvii mă așteaptă.
Era bine, atât de bine era.
Să vină vara pentru că doar ea mă poate vindeca!
Să vină vara cu căldura ei sufocantă pentru a mă elibera de ceața care mă sufocă!
Să vină vara pentru că atunci eu sunt în Paradis unde sper din tot sufletul să revin! Acolo e siguranță, liniște, viață multă, verdeață, culori și cărți, multe cărți care mai de care mai de neratat. Și sunt amintire mele, doar ale mele. De asta sunt sigură.

Lasă un răspuns

%d