Septembrie al acestui an a fost unul cum nu am mai traversat nicicând, căsătoria fiului meu ducându-mă într-un loc în care am dat nas în nas cu sentimente necunoscute. Bănuiam că așa va fi pentru că acum am îmbrățișat fata pe care n-am avut-o și nici n-am dorit-o fiind convinsă că nu voi ști cum s-o cresc. Iată că a sosit clipa când am aflat ce-am pierdut cum însă nu le poți avea pe toate, am luat aminte și am trăit momentul la maximum.
În toată bucuria asta amestecată cu elemente dintr-o gamă adorată de mine am strecurat câteva file de carte, cea nelipsită din traistă, oriunde merg.
Lumea lui Tracy Chevalier am pătruns-o mai bine, „Ultima fugară” reamintindu-mi de vremurile în care cusutului și tricotatului le alocam secvențe generoase. O poveste frumoasă, nu excepțională pe care nu regret că am pătruns-o mai cu seamă că a adus cu ea o altă poveste care m-a emoționat profund.
„Apeirogon” e din alt registru unde durerea unor părinți, bărbați de data asta, este analizată din mai multe unghiuri, găsirea unor răspunsuri dar mai ales conștientizarea unor asemenea fapte care duc la așa deznodăminte fiind esențială. O poveste adevărată din lumea zbuciumată în care trăim și în care, de prea multe ori cad victime copii nevinovați.
„Un roman natural” a lui Gospodinov a fost citit în momentele de așteptare, cele pe care le am frecvent atunci când am de rezolvat unele probleme iar ele așa se rezolvă, așteptând. Timpul acesta îl dedic lecturii acum venindu-i rândul scriitorului bulgar. Elogiul wc-ului și analiza muștelor ocupă un spațiu generos în această istorie a unui bărbat care trece printr-un divorț.
Tăpșanul lecturilor mele a făcut ca povestea „Împăratul(ui) Portugaliei” să fie învelită în nuanțe mierii, tămăduitoare. Jan a plecat din lumea asta într-un mod pe care nu-l merita, Klara Gulla neavând înțelepciunea de a înțelege comportamentul tatălui.
Isidor e o recitire care s-a întâmplat pentru că scriitoarea care l-a zămislit a fost mult mai vizibilă, dar și pentru că am eu un of legat de el. Am încercat să las în bună ordine o secvență dintr-o vară petrecută alături de fiul meu cel mic și condorul Isidor acum sperând că am reușit.
Am trăit un septembrie aparte, pot fi nemulțumită? Spor și mulțumesc colegelor de la clubul de lectură pentru inspirația de a ajunge la cărți la care nu aș fi ajuns.
