Poate s-ar putea crede că am prins peștișorul auriu, dar nu e chiar așa. Mi-am făcut un pește și nu auriu ci curcubeu. Iar după ce l-am terminat, m-am uitat la el cu o bucurie și încântare infinită. În plină admirație, am auzit cum cineva-mi pune o întrebare. Am rotit privirea și cum nu am văzut pe nimeni m-am reîntors la peștele meu exact în momentul în care el deschidea gura.
– Acum că m-ai terminat de meșterit, pot să-ți îndeplinesc trei dorințe. Care sunt ele?
– Poftim? Cu mine vorbești?
– Dar cu cine altcineva devreme ce doar tu ești aici?
– Vorbești? Tu vorbești?
– Da, eu! Nu ești tu atât de încântată de mine, nemaicontenind a mă lăuda?
– Ba am fost, dar nu mă așteptam la așa ceva!
– Aștept să le aud.
Pfoai! Poate dacă era doar una ar fi fost mai ușor, dar trei? Trei?
