machetedidactice.com

„Arlo are nevoie de ochelari” de Barney Saltzberg * Punct final la săptămâna despre simțuri

Pentru că totul are un final, așa s-a întâmplat și cu săptămâna în care Fluturașii de grupă mică au aflat tot felul de informații legate de simțuri. Și acum că s-a terminat, pot spune fără a exagera cu nimic că am făcut o echipă minunată, eu, Mihaela și Irina, totul fiind planificat de așa natură ca beneficiarii să aibă în mintea lor legăturile necesare pentru construcția de mai târziu.

O multitudine de cuvinte noi s-au auzit, peste unele dintre ele aplecându-ne mai în amănunt, explicând se înseamnă și chiar „bătându-le” din palme pentru a fi auzite mai bine/clar. Sunt copii care au probleme de verbalizare, unii dintre ei nu vorbesc deloc, alții, oricât te-ai strădui, nu înțelegi așa molfăie cuvintele, dar cu răbdare și perseverență acest lucru se poate corecta.

Ultima zi în care am vorbit despre simțuri s-a dorit un soi de recapitulare, punând totuși accent pe pipăit, cel care mai rămăsese nepomenit. Și ai ce vorbi că ți-ar trebui zile bune, însă ne-am concentrat pe noțiunile introductive așa pomenind despre piele și importanța ei. Despre cum ne ajută să simțim frigul ori căldura, lucrurile moi de cele aspre și am exemplificat în fel și chip. Copiii au răspuns întrebărilor pentru că știu că atunci când stai pe piatră ți-e rece la fund, când mângâi o pisică e cald și moale, când nu ești atent și cazi te julești și te doare. Au aflat că pielea e ca o barieră ferindu-ne de microbi și că prin tăieturi/lovituri/julituri microbii intră în organismul nostru, îmbolnăvindu-ne.

Au experimentat pipăitul cu ajutorul unui sac în care am pus diferite obiecte, ei trebuind a le recunoaște fără a le vedea, doar pipăindu-le. Pentru unii a fost greu, nu au recunoscut obiectele, alții au fost mai atenți și au ghicit. Pasta de dinți, castanele, chiar și scoicile au fost ghicite.

   

Ca să le recapitulăm mai bine, le-am propus un experiment, care altul decât cel cu ciocolata fondue. Fructele au fost baza, ciocolata doar cârligul, însă experimentul acesta ar trebui să-l facă și părinții, acasă. Nu doar pentru copii ci și pentru ei.

În primul rând am explicat ce anume folosesc: vasul de porțelan, lumânărelele, tableta de ciocolată, chibriturile, furculițele pentru a învârti. Au pus toți mâna pe recipient atunci când era rece pentru ca mai apoi să vadă cum s-a încălzit datorită focului de la lumânări. A fost un moment prielnic pentru a aduce în atenția lor focul și cum nu trebuie să ne jucăm cu el atunci când părinții nu sunt atenți ori prin preajmă. Regret că nu pot pune fețele lor pentru că expresiile sunt edificatoare.

 

Apoi am rupt ciocolata în bucăți și am pus-o în recipientul de porțelan spunând despre ea că este tare deci solidă și ea se va transforma, urmând ca noi să observăm acest lucru.

Apoi am explicat ce fructe vor folosi și am vorbit despre fiecare; ce gust au, ce culoare, dacă sunt moi ori tare, dacă au sâmburi ori ba. Nu treceți peste aceste amănunte și nici nu vă uitați pe telefon ori la televizor atunci când sunteți la masă! Copiii nu vor ști ce mănâncă și nici nu vor identifica gusturile, culorile, texturile alimentelor cu care se hrănesc.

Am așteptat pentru ca ciocolata să se topească, deci să devină lichidă, așa copiii putând simți și mirosul ei, divin de altfel. Pentru un adult, toate aceste manevre sunt cunoscute însă pentru copii totul este nou, de aceea trebuind a fi explicate cu răbdare și bucurie. Foarte important, trebuie de răspuns la întrebările care apar, iar ele nu sunt puține deloc.

Dacă aș fi împărțit ciocolata ar fi mâncat mai mult, așa, fructele și-au arătat adevăratul gust, e drept și puțin ajutate.

Nu am făcut doar asta, evident, pentru că am dansat, cântat, jucat cu mingile din povestea lui Arlo, am reascultat povestea (durează 4 minute), și ne-am învârtit, de fapt eu i-am învârtit, pe fiecare, pentru că știam că le place tare mult.

Am plecat după ce ei au coborât la masă, cu promisiunea că voi reveni. Iar eu am de gând să respect această promisiune. Atât pentru ei cât și pentru mine! Cine nu vrea să repete clipele în care este fericit și se simte bine?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: