Zilele curg una după alta chiar dacă noi suntem într-un fel sau altul. Ele nu țin cont de starea noastră, de chefuri ori toane, de nimic altceva. Doar curg, așa cum e firesc să fie. Sau nu este, dar așa știu eu că trebuie să fie.
E liniște în casă.
Multă liniște.
Cald și multă siguranță.
Confort și siguranță.
Siguranță… un cuvânt care cuprinde în el așa de multă esență… definitorie… vitală.
Începe ziua normal.
Trezit înainte de ora opt.
Școala online, acolo unde eu, privitor printre rânduri, trăiesc tot soiul de senzații.
De neputință… de dorință arzătoare… de toate felurile.
Copiii ăștia nu pot înțelege că noi, adulții, am fost și noi copii, am experimentat tot soiul de senzații pe care acum le experimentează ei pentru că le-a venit rândul, că știm când ne prostesc, mint, aburesc.
Dar ei cred că sunt unici, bine, unii dintre ei.
Unele dintre copile au un aer inocent, ce cincisprezece ani, pur și înnebunitor, dar pe care multe dintre ele nu reușesc să-l discearnă. Se ascund în spatele unei obrăznicii forțate și a unui limbaj obscen. Plusează. Cine trebuie să le vadă nu este prezent. Din păcate!
Ștrig, dar cei care trebuie să audă sunt surzi. Cel puțin acum.
Noi ne continuăm parcursul pe drumul pe care credem că este bun, roditor. E greu să te pui cu puhoiul. Dacă nu ești stăpân pe picioarele tale, te doboară. Eu, maturul din umbră, încerc să țin zăgazurile și să fac de așa fel ca rezultatul să fie unul bun pentru a se putea clădi pe el.
Ore puține, interes pe măsură.
Pauză. Una în care putem să adăugăm un plus de valoare, cel puțin așa cred eu.
Se întoarce cartolina aferentă zilei. Provocare maximă!
Când s-au terminat orele am trecut la joc, unul care ne era familiar. De ce familiarul te duce într-o zonă în care e cald, liniște, siguranță?
Cartolina ne-a dus către story cubes, o activitate pe care o îndrăgim și care ne place fiind creativă. Și așa, ne-am pus pe joc. 🙂
Cum a ieșit joaca noastră? Minunată, cu adevărat minunată!
Ce mai pot adăuga? Încercați, zău că merită!
