După intro-ul de ieri, aflată sub influența celor trăite, voi scrie cum s-a văzut de la mine experiența trăită. Ce am scris ieri puteți citi accesând linkul de mai jos.
Copiii, fascinanții copii pentru care trebuie să avem timp dacă asta am hotărât să facem
Pentru că mereu mă pregătesc pentru întâlnirile cu copii, nici de data asta nu am făcut rabat, experimentând ce doream să fac, convinsă fiind că voi avea sorți de izbândă.
Dacă eu am fost atât de încântată, eram convinsă că așa vor fi și ei. Fiind vorba de copii atât de mici, toate trebuie să fie pregătite, la materiale mă refer în primul rând, dar și pașii activității pentru că și așa intervin tot soiul de chestii neprevăzute cărora trebuie să le găsești rezolvare imediat.
Nu a fost singura secvență pregătită, pe restul le veți descoperi pe parcurs.
Întâlnirea cu ei a fost una specifică, cu bucurie și strigăte de veselie, cu îmbrățișări și întrebări.
Pentru că știam ce se lucrase cu ei în zilele anterioare, am adus o crizantemă adevărată, una care s-a dovedit a fi de mare efect. Am studiat-o în amănunt, începând de la părțile componente și până la cum miroase, unde crește, de ce are nevoie pentru a se dezvolta. Copiii dau răspunsuri dacă întrebările sunt clare, scurte, iar tu îi ghidezi.
Am inspirat și expirat, așa cum am vorbit de aerul curat atât de benefic dezvoltării armonioase. Nu am omis anotimpurile și florile specifice fiecăruia.
După tranziția necesară a urmat primul experiment, acela în care cele trei culori primare – roșu, galben și albastru au fost amestecate așa rezultând alte trei culori: portocaliu, verde și violet.
Știu, vor fi voci care vor spune că ce mare lucru însă pe cei care comentează i-aș invita să participe la o astfel de întâlnire, dar nu de grad ori mai știu eu ce activitate demonstrativă ci una de zi cu zi pentru a vedea cum decurge activitatea și care sunt etapele ei. S-a insistat pe cuvintele noi; pipete, colorant, amestec, experiment. S-a auzit noțiunea de laborator iar ea a adus și rostirea regulilor pe care trebuie să le respecți acolo unde nu au voie să bagi nimic în gură, chiar dacă doamna nu te vede, nu ascunzi în nas ori urechi materialele destinate experimentelor și nici nu te împingi pentru a dărâma soluțiile de pe mese. Toate acestea, repetate de câte ori se cere duc la o anumită conduită. Totul se dobândește în timp cu răbdare și perseverență. Iar copiii înțeleg, marea lor majoritate înțelege însă nu se cere ton ridicat, amenințări ori mai știu eu ce limbaj aspru. Un ton ferm și o atitudine adecvată e tot ce trebuie iar cel care e mai năbădăios ținut aproape.
După încă o tranziție am trecut la următorul experiment, acela în care am propus copiilor să vadă cum înfloresc niște flori pe apă. Am experimentat întâi eu, acasă, încântarea mea fiind una adevărată.
După ce am arătat materialele pe care le vom folosi și explicat ce anume vor face și pașii pe care trebuie să-i parcurgem, am trecut la treabă. Copiii au colorat florile așa cum au dorit și ce a urmat a fost greu de descris în cuvinte.
O pauză să ne tragem sufletul și o gustare de ora 10:00 i-a făcut curioși să vadă ce urmează. Am adus în atenția lor o carte dragă, foarte dragă mie, Călătorie printre ierburi și lumină semnată de Iulia Iordan cu ilustrații de Cristiana Radu. E o carte complicată pentru copii așa de mici, dar eu am selectat din ea ceva ce s-a potrivit perfect, adică un joc. Ce inspirație!
Aici am avut parte de niște momente mi-nu-na-te pentru că am vorbit despre anotimpuri și din aproape în aproape copiii au constatat că pot găsi culoarea galben în toate anotimpurile prin prezența soarelui. Întrebarea era:
Galben ca …..
Galben ca …..
Galben ca …..
La întrebarea: Ce nu ar trebui să fie galben? unul dintre răspunsuri a fost cerul.
Mulțumim, Iulia, pentru minunata poveste!
Mulțumim, Cristiana, pentru ilustrațiile atât de frumoase!
Vom mai reveni la carte, negreșit, atunci când va fi nevoie și vom fi un pic mai mari pentru a înțelege mai multe.
Cântecul crizantemelor, cel despre care vă povesteam în 2018, a fost reinterpretat și adaptat cerințelor actuale. Atunci a fost așa:
Zece crizanteme creșteau sub soare/ Fetița a luat una, câte-au rămas oare?
Pentru că la grupă mică nu se poate socoti, am schimbat versurile iar ele au sunat așa:
Niște flori frumoase
Creșteau sub soare
Una dintre ele
Pleacă la plimbare.
Am făcut o horă, în care s-au prins toți copii și pe măsură ce cântam, cea care pleca la plimbare se punea în mijlocul cercului. Nu pot atașa cântecelul pentru că se văd fețele copiilor însă bucuria a fost așa de mare că au mai cerut încă o dată să-l jucăm. Dar nu a fost timp pentru că mai aveam ceva de făcut.
Finalul a fost unul în care copiii au făcut un desen folosind picul la secțiunea Desenăm un PIC altfel. Am explicat ce folosim și tehnica de lucru, am exemplificat și colile gata pregătite, adică unse cu cerneală, douăzeci de picuri și ele gata de folosit au ajuns în mâinile copiilor iar ce a ieșit n-o să vă vină să credeți. Sunt convinsă că privindu-le, veți spune că nu poate un copil de trei ani să facă așa ceva. Ei bine! sunt unii care chiar pot realiza lucruri menite a lăsa adulții cu gura căscată. Doar să înțeleagă mecanismul și e gata.
Înainte de a pleca am pus câteva crizanteme în fiecare pahar cu colorant, pentru a le putea observa în zilele ce vor urma și a vedea cum apa colorată, cea care hrănește crizantemele, colorează petalele. Astăzi încă nu se petrecuse nici o schimbare, dar în zilele următoare sigur se va întâmpla ceva.
Am plecat, nu înainte de a mai trage o partidă de ghigoseală, una atât de așteptată de fiecare copil.
Mulțumesc, Mihaela!
Mulțumesc, Irina!
Sunteți minunate și împreună facem o echipă de toată vrednicia. Abia aștept să ne revedem pentru a continua ce am început. Și mai sunt așa de multe de făcut!
