În pauza de respiro pe care am luat-o după ora prânzului, am ales să trag o fugă până la Nadă fiind prea frumos afară și mai ales fără ploaie. Vremea e atât de ademenitoare chiar dacă frigul a început să piște, doar că așa trebuie să fie dacă dorim a traversa anotimpurile cu vremea lor caracteristică, nu schimbată datorită atâtor transformări suferite de planeta noastră.
Am zăbovit minute bune acolo pentru că atmosfera era una pe care mi-o doream, lipsa oamenilor lăsând-o nealterată. Poate așa spun și alții despre mine, cea care vine acolo să citească cu voce tare și să continue a fi într-o veșnică mirare de ceea ce găsește. Uneori imortalizez mirarea așa de tare mă încearcă, dar la citit nu renunț.
Mă plimb pe acolo cât este nevoie, cât simt că-mi trebuie, cât trimit tot soiul de gânduri oamenilor de care mi-e dor. Sunt situații când îi sun e acolo ori le trimit fotografii, bașca câteva minute înregistrate pentru că e altfel, așa cred.
Aveți vreun loc în care să reveniți des des des pentru a observa cum se transformă pe parcursul trecerii anotimpurilor, anilor? Dacă da, ce anume vă place cel mai mult acolo?
E vorba de gusturi?
E vorba de mirosuri ori amintirile care se tot adună?
