machetedidactice.com

„Povestea lui O” de Pauline Réage

Nu știu dacă aș fi ajuns să citesc vreodată Povestea lui O dacă nu ar fi apărut într-o discuție la Clubul de lectură, loc unde eu am descoperit multe referințe, unora dintre ele dându-le curs așa ajungând a cunoaște scriituri deosebite, abordări la fel, emoții și sentimente pe care cărțile reușesc a le aduce în fața cititorului ca nimeni altele.

Vorbind despre această carte, încadrată la erotism, credeam că voi găsi descrise scene de iubire și senzualitate pentru că în concepția mea erotismul este cel care exprimă dragostea. E drept că și dragostea se manifestă în nenumărate feluri și că fiecare o percepe și practică așa cum crede de cuviință, însă numai despre dragoste nu este vorba.

Cum O își permite să fie manipulată și folosită sexual, poate că ar trebui compătimită că simte că e în regulă să fie abordată  în acest fel. Dar nici asta nu-mi cade bine pentru că indiferent cât ai iubi pe cineva, faci tot ce-ți cere?

La o carte erotică te-ai aștepta să citești despre sex și cum anume are el loc între cei care se iubesc numai că sexul în această carte nu are nicio descriere. E vorba despre intrat, cufundat și terminat între ele aflându-se biciul, cel care beneficiază de o atenție extrem de detaliată, mai mult decât sexul în sine.
Ce poate fi erotic între două șfichiuri?
Între țipete și implorări de milă?
Aceasta este o poveste despre violență, nu despre sex. Pentru că sexul este un lucru în două (sau mai multe) sensuri. Chiar dacă este vorba despre BDSM părerile sunt împărțite, așa cum e și firesc să fie.
Provocarea a fost să caut mai multe informații despre subiectul abordat și am descoperit mai multe interpretări. Dr. Stephanie Hunter Jones, un terapeut sexual certificat, lucrează cu cuplurile pentru a introduce BDSM-ul în dormitoarele lor – și ea a spus că a văzut că practica revigorează complet parteneriatele. „Cu siguranță face o diferență pentru relațiile deteriorate”, a spus dr. Jones. Dr. Jones a vorbit despre munca ei, despre ce impact poate avea BDSM-ul asupra relațiilor și despre modul în care cuplurile „vanilate” pot începe să devină puțin perverse. (Dacă vă e străin termenul de „cuplu vanilat” poate e bine să aflați că în acest cuplu sexul nu este întotdeauna greu, rapid, intens, dur sau pervers. Uneori, sexul este lent, moale, blând și profund relaxant. Acest tip de sex se numește sex vanilie și mulți oameni îl iubesc cu adevărat.)

Iată ce declara într-un interviu:

Jones: Pentru cuplurile deja implicate în asta, nu sunt diferite de orice alt cuplu. Au aceleași preocupări. BDSM-ul este o expresie a unicității cuiva a sexualității lor și întotdeauna găsesc că cuplurile noastre BDSM sunt binecuvântate pentru că și-au găsit un partener potrivit pentru ei.

Dar ajut și cuplurile de vanilie să introducă BDSM-ul în relațiile lor, uneori, în încercarea de a-și salva uniunile. Am venit recent un cuplu și soția plângea. Ea a spus că nu mai era atrasă de soțul ei și că credea că căsătoria lor s-a încheiat. Erau căsătoriți de vreo zece ani. Așa că m-am întâlnit cu ei individual și am constatat că relația lor a fost o luptă totală pentru putere. El o domina total în relație. Așa că le-am dat sarcini în care ea să-l „domine” în dormitor. Și le-a salvat total căsnicia. (sursa: aici)

În societatea în care eu m-am format și dezvoltat sexul era tabu, aici referindu-mă la discuțiile care aveau ca subiect aspecte legate de el și e destul de greu de explicat cum am evoluat, fiecare după cum a putut discerne informațiile la care a avut acces, după anturajul pe care l-a avut și după cum l-a dus viața. Nu mai puțin adevărat este faptul că nici accesul la informație nu era atât de facil cum se petrece acum, sursele fiind atât de diverse și documentarea putând aduce fațete multiple ale subiectului cu ramificații nenumărate găsind secvențe în toate domeniile de la artă și literatură până la chestii științific dovedite.

Revenind la subiectul cărții, dacă toți participanții nu sunt investiți în activități sexuale nu primesc și simt plăcere din asta, atunci nu este sex, este viol.

Întrebarea pe care mi-am pus-o a fost: și-a dat O consimțământul pentru ceea ce îi făceau acei oameni? Pentru că ea țipă, plânge ceea ce reprezintă un aspect  negativ pentru marea majoritate a oamenilor pentru că cel mai des plângi și țipi de durere și neputință nu de plăcere, însă e adevărat că sunt persoane care se manifestă într-un registru diferit de al meu. Nu sunt expertă în modul în care se comportă oamenii în timpul acestui tip de întâlnire sexuală deci orice este posibil asta situându-se în afara putinței mele de înțelegere. Nu suntem tratați cu gândurile lui O, doar cu acțiunile ei și cu acțiunile oamenilor din jurul ei. Ea nu își exprimă regretul, tristețea și nici durerea în interior.

Singurul lucru care îmi este clar este că bărbații care îi fac toate chestiile astea nu sunt preocupați de plăcerea ei. Ori nu despre asta este vorba într-o relație de dragoste? În relațiile BDSM, supunerea este ceva ce o persoană alege să facă și dorește să facă asta pentru că se bucură de ceea ce ea oferă și de ceea ce îi oferă domului. Aspectul psihologic al BDSM-ului este foarte asemănător cu modul în care este (sau ar trebui să fie) sexul obișnuit. Dai plăcere, primești plăcere.

Acești bărbați se bucură când ea suferă, când este tulburată și când țipă sau plânge. Pentru mine, a încerca să rănesc pe cineva de dragul de a-l răni – nu pentru a-i oferi ceea ce își dorește – nu este diferit de viol. Este vorba de boală.

Nu ni se spune ce gândește O, ea nu vorbește niciodată pentru a spune dacă vrea sau nu, dar nu pot fi singura care crede că acesta nu este semnul unei femei care se bucură:

Unul dintre bărbați, ținând-o cu mâinile de mijloc, i-a pătruns în pântece. Apoi a cedat locul unui al doilea. Al treilea a vrut să își croiască un drum mai strâmt și, forțând prea brusc, a făcut-o să urle. Când a lăsat-o, gemând și mânjită de lacrimi pe sub legătura care-i acoperea ochii, a alunecat pe podea, simțind niște genunchi de care figura i se apropiase și realizând că nici gura nu îi va fi cruțată. (pagina 36)

Mi-a schimbat părerea Povestea lui O despre erotica BDSM și dacă este dezumanizantă/sexistă/etc.? Nu.
Definiția BDSM arată că partenerii trebuie să-și dorească ceea ce se întâmplă, altfel este pur și simplu abuz. Deși O este greu de înțeles, există nenumărate citate care sugerează că nu îi place să fie legată și rănită. Și de aceea această poveste nu este erotică.

Speram la erotism și senzualitate. În schimb, am avut violență, jocuri de putere întortocheate și o eroină supusă.
Recunosc că este bine scrisă, nu este vulgară, are un vocabular ales cu grijă, iar autoarea știe să creeze o atmosferă.
Dar mie nu-mi place o astfel de atmosferă.

Pentru cine nu știe:

BDSM
abreviere pentru robie, disciplină (sau dominare), sadism (sau supunere), masochism: activitate sexuală care implică, de exemplu, legarea unui partener, jocuri în care un partener îl controlează pe altul sau dăruirea și primirea durerii de plăcere:
Activitățile în BDSM sunt adesea caracterizate prin asumarea de către participanți a unor roluri care implică inegalitatea puterii.

BDSM include o gamă largă de practici și jocuri de rol.
În BDSM, termenii sub și dom sunt folosiți frecvent pentru a însemna supus și dominant.
Am citit că în comunitatea BDSM, „senzație intensă” este un eufemism pentru durere.
Există o mare diferență între practicile consensuale BDSM și abuz.

Am considerat ciudat că s-a insistat atât de mult pe costumele pe care femeile trebuiau să le poarte, fiind descrise cu lux de amănunte

… un corset foarte strâns și fix pe talie și un jupon de linou scrobit, deasupra o rochie lungă și largă, al cărei corsaj lăsa ca și dezveliți sânii ridicați de corset ți abia ascunși de dantelă. Juponul era alb, corsetul și rochia din satin verde acvatic, dantela albă. (pagina 39)

și s-a trecut cu vederea peste un aspect foarte important, acel al siguranței sanitare pentru că se pomenește foarte mult faptul că O trebuia să fie mereu cu partea de jos neprotejată, fundul și organele genitale venind în contact cu tot soiul de suprafețe.

Și aș mai specifica ceva: această carte nu ar trebui citită de adolescenți pentru că există marea probabilitatea ca să fie percepută eronat, urmările putând fi periculoase și repercusiunile pe termen lung.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: