Cartea pe care o citesc acum mi-a reamintit de o dimineață petrecută la Londra, la cafeneaua Costa din Paddington, acolo unde am mâncat cel mai bun croissant ever și am băut o cafea ca cea pe care o beau acum, cu mult caimac și gust divin.
*
*
Asta se întâmpla înainte de a pleca spre muzeul National Gallery, acolo unde se putea vizita o expoziție temporară semnată Modigliani.
Iar eu sunt martora unei călătorii în timp privind frunzele aurii care baletează dincolo de geamul camerei mele, într-un început de octombrie domestic, liniștit.
