Așa o nebuneală

Toate s-au aglomerat și iată-mă ajunsă într-un moment în care sunt nebună de cap, neștiind unde, cum și ce ar trebui să fac pentru a eficientiza activitățile, asta pentru că starea de disconfort este majoră.
De ce e majoră?
Pentru că înainte de a pleca spre Marea Britanie a trebuit să schimbăm bilbioteca nu pot specifica de ce pentru că nici nu are importanță iar asta a schimbat complet datele problemei. Nu fac parte din categoria oamenilor care au posibilitatea de a pleca unde doresc atunci când vor, fiecare plecare a mea fiind planificată cu câteva luni înainte, demersul fiind unul care se desfășoară în mai multe etape și pe mai multe planuri. Mi-ar fi plăcut să pot pleca atunci când mi se scoală, numai că nu e cazul.
Așadar, achiziționarea unei noi biblioteci a adus cu ea multă, dar multă dezordine, asta pentru că nu-mi imaginam ce putea cuprinde biblioteca pe care o aveam în fața ochilor și pe care eu o umplusem, până la refuz s-a dovedit acum.

Cărți puse pe raft pe câte trei rânduri, sertare burdușite cu tot soiul de lucruri pe care le-am realizat cu Luca de-a lungul timpului.
Amintiri peste amintiri, caiete, semne de carte, multe, dar multe semne de carte, figurine de care nu mă pot despărți, cursurile lui Răzvan pe care le-a trimis acasă atunci când a plecat pentru un an la bursă în America și a trebuit să predea locuința unde a stat.
Dicționare pentru limbi pe care nu am apucat să le deslușim în amănunt.
Caiete pentru exersarea limbii franceze, cele din care lucram alături de tata.
Larousse și „Les Fleurs du mal” de Baudelaire, unul în ediție bilingvă.
Toate cărțile lui Marin Sorescu, scoase în formate diferite, cu dimensiuni care mai de care mai bizare, Nichita Stănescu – „Leoaică tânără, iubirea”.
Corespondența lui Luca cu Moș Crăciun și nu pe-un an ci pe mai mulți.
Caietele din liceu ale lui Răzvan în care-și nota ce anume trebuie să facă, un soi de chestii motivaționale.
Albumele copiilor și vacanțelor noastre. Zagreb… Veneția… Budapesta… București… București… București an după an el cumva la fel, noi diferiți, complet diferiți.
Harry Potter ediție în limba română, cea inițială, ediție în limba engleză și multe obiecte care țin de acest fenomen fie că sunt ceasuri, jeleuri (ce au fost cumpărate pentru a nu fi mâncate) ediții aniversare (vezi cea de 20 de ani) și multe altele.
Ce mai, o nebunie de nedescris, un carusel de emoții, amintiri care au năvălit peste mine strivindu-mă.
Am început să le pun în noua bibliotecă care după câteva drumuri necesare pentru a aduce cărțile din camerele unde au fost puse s-a dovedit a fi neîncăpătoare. Va fi necesară o extensie, dar nu-i așa că tocmai ăsta-i farmecul? Dulpurile care erau destinate hainelor vor și ocupate de cărți și tot așa. Asta este, nu mă pot pune contra curentului, dar nici nu mă las.

În timp ce mă întrebam unde Doamne să le mai pun? a sunat cineva la ușă. Cine era? Evident, curierul, care a adus un colet cu ultima carte comandată de la Nemira. Mai trebuie fericire? Mniu! Era omniprezentă iar eu am lăsat totul și m-am pus pe răsfoit, așa cum se cuvine când ai pe cineva nou în casă.

Deja era acaparată de hoțoăică, dar nu m-am supărat. Oricum, vor trebui să trăiască în armonie fiind vecine de raft!

Să mai pomenesc că am avut de pregătit materialele pentru un  atelier pe care-l voi avea mâine alături de copii mici, mici?
Dar de întâlnirea cu o doamnă care are finală de Grad I și e de treabă? Într-o toamnă minunată eu trăiesc agitat și fugărită de timp. Ori poate nu de el.