Mare frământare la început de toamnă la fel cum e în fiecare an. Pregătirea sălilor care vor primi copiii este ceva ce dă multe bătăi de cap mai ales că fondurile alocate acestui demers sunt suportate, în marea majoritate a cazurilor, de doamnele de la catedră. Puține locuri sunt unde factorii decizionali intervin și ajută electiv la crearea unui loc propice învățării fie că vorbim de cea timpurie ori de celelalte.
Pentru preșcolari, mediul trebuie să fie plin de culoare și bun gust, materialele și jocurile alese fiind definitorii în dezvoltarea lor.
Exemplele ce se pot vedea în mediul virtual, cel care a permis deschiderea tuturor ușilor ce nu au avut cheie, sunt atât de diverse încât se poate face un studiu care să cuprindă acest fenomen. Pentru că asta este, un fenomen în adevăratul sens al cuvântului, persoanele implicate fiind de ordinul miilor, iar cei care vor primi informația/gesturile/jocul/cântul ridicându-se la câteva sute de mii.
Sunt locuri în care bunul gust, echilibrul și finețea răzbate de la primul clic. Pentru asta sunt necesare investiții în primul rând în factorul uman pentru ca mai apoi să fie în instrumentele care fac posibilă transformarea visului în realitate.
Iar imaginile sunt grăitoare, lăsându-te cu respirația tăiată.
Iată ce au reușit cei de la Colegiu tehnic din Rădăuți.
Mai jos sunt imagini dintr-o Școală gimnazială din Perieți, Ialomița.
După cum lesne se observă, în aceste locuri s-au cheltuit foarte mulți bani, dar și rezultatele sunt pe măsură, totul fiind extrem de rafinat de la culoare, proporții, modelele alese și îmbinarea lor.
Însă tristețea e că locuri ca cele prezentate mai sus sunt atât de puține, nepermis de puține încât restul, grosul claselor unde se adună copiii arată cum nu ar trebui paleta fiind întinsă și variată de la un prost gust crâncen la abordări aerisite, minimaliste, care îndeamnă la joc, joacă și învățare cu zâmbetul pe chip.
Prin fața ochilor celor care urmăresc acest fenomen au trecut niște mesaje pe care multe dintre doamnele din școli sau grădinițe au ales să le afișeze în sălile unde activează alături de copii fie ei mici ori mai mari.
Scrise pe niște norișori, îndemnurile pe care cei mici nu le pot citi, dar le vor auzi prin vocea doamnelor pot crea în mintea celor mici niște confuzii, alcătuind niște filtre care mai târziu le vor da mari bătăi de cap neștiind ce anume le-a creat această stare determinând un anume comportament.
Ar fi de dorit să fim mai atenți la mesajele pe care le transmitem și la comportamentul pe care alegem să-l avem pentru că, în cazul copiilor care frecventează grădinițele cu program prelungit figura de atașament va fi acolo, adică a doamnei de la grupă, pentru că cei mici petrec acolo cea mai mare parte a zilei, câteodată chiar și mai mult de opt ore, nemairămânând din zi tot atâtea ceasuri pe care să le petreacă acasă cu părinții.
Vă vine să credeți? Înveți cum să te atașezi atunci când ești foarte mic și așa rămâi toată viața.
Provocările sunt mari, cerințele și mai mari fără a primi un sprijin corect, concret, dedicat ci doar declarații sforăitoare. Toată greutatea rămâne pe umerii fiecăruia investiția și seriozitatea urmând a se vedea în timp. Doar că generațiile se succed cu repeziciune nefiind vinovate de nepriceperea ori indiferența noastră așteptând pe alții să facă ceea ce ar trebui noi să realizăm.
Poate nu avem resursele necesare, dar ca să fim buni, pozitivi, empatici și bine intenționați nu depinde de nimeni altcineva decât de noi.
Vă doresc să reușiți să fiți o variantă mai bună ca cea pe care a-ți lăsat-o la grupă/clasă la mijloc de iunie, atunci când s-a încheiat anul școlar precedent!
