Au trecut aproape doi ani de când am citit „Lumea fără noi” de Alan Weisman, în plin lock down.

În plimbarea de astăzi, câteva imagini cu natura care mi-a ieșit în cale mi-a reamintit de ea.



Câteodată mi-aș dori să nu mai fie nimeni, doar să observ o desfătare a naturii. Însă îmi revin repede și realizez că asta nu ar fi o situație bună pentru că mi-ar lipsi cei dragi, ori fără ei viața mea nu are sens.

Un gând despre “Azi mi-am imaginat cum ar fi lumea fără noi”
👏