Dimineață, că așa încep marea majoritate a zilelor, am făcut ochi la o oră destul de matinală, nemaiputând dormi așa cum o făceam în alte vremuri ale existenței mele. Aveam de mers la tata, la care nu mai fusesem de mult, pentru a aprinde o lumânare și a sta de vorbă cu el. Știe că ador anotimpul acesta așa cum eu cunosc starea lui de disconfort provocată de căldură. Aici nu ne-am potrivit, e clar!
După ce am terminat acolo am plecat la tăpșan de data asta însoțită de Luca, cel care a dorit a mă însoți, spre bucuria mea. De multă vreme nu am mai fost împreună aici, ceea ce până să intre la liceu se întâmpla zi de zi, vară de vară.
Inspirația a fost de partea noastră, dimineața arătând exact așa cum scrie la carte. Priveam fascinată cum fluturii dansau în jurul meu, colorând cerul senin cu aripi delicate și grațioase. Soarele ardea ușor, iar aroma levănțicii se răspândea în aer, purtându-mă într-un val de calm și relaxare. Eram în mijlocul naturii, într-un colț de rai unde timpul părea să se oprească.
M-am așezat pe iarbă, așa cum îmi place să stau pentru a simți vibrațiile pământului și am scos cartea pe care mi-am luat-o pentru a o citi cu voce tare celor de acolo. Un exercițiu familiar mie și-mi place să cred că și lor de vreme ce mă ascultă de atâția ani. Luasem o carte apărută la editura Pandora M, în colecția Anansi, una al cărei subiect părea destul de incitant abia așteptând a o parcurge.
Pe măsură ce mă cufundam în lectura mea, sunetele naturii își făceau simțită prezența. Ciripitul păsărilor, șoaptele frunzelor în vânt și zumzetul albinelor îmi țeseau o coloană sonoră de neuitat. Era o simfonie a vieții, în armonie cu cuvintele ce se desfășurau pe paginile cărții mele.
Răsfățul gustului era și el parte integrantă din această duminică însorită. Am ales să savurez zmeură proaspătă, pe care am adunat-o cu grijă din tufele aflate aici. Gustul dulce-acrișor al fiecărui bob îmi trezea simțurile și mă ducea într-o călătorie de savoare și satisfacție. La fel cred că simțeau și gâzele care se înfruptau din nectarul florilor.
În timp ce lumea de pe pagini prindea viață în mintea mea, eu nedorindu-mi a fi în ea, dar curioasă de ce se petrece acolo, fluturii se întreceau în dansuri grațioase deasupra mea. Ei erau spirite libere, reprezentând frumusețea, delicatețea și trecătorul efemer al vieții. Cu încântare le priveam aripile vibrând în soare, purtându-mă într-un univers de culoare și eleganță.
În această duminică de vară în natură, am simțit cum timpul se dilată și se încetinește. M-am lăsat purtată de frumusețea și liniștea din jur, într-o contemplare profundă și conectare cu esența vieții. Fluturii, levănțica, lectura deosebite și zmeura s-au contopit într-un tablou feeric al naturii, în care am căutat liniștea și inspirația de care aveam nevoie.
Am plecat de acolo cu inima plină de bucurie și cu sufletul hrănit de frumusețea naturii și a cuvintelor, fericită că am mai trăit o secvență așa de specială din existența mea.