Cuiburile de ciori din fața casei au dispărut. Nu același lucru se poate spune despre cele de la Nada Florilor. Atâta forfotă era în această după-amiază că m-am dus mai aproape să văd cum stă treaba. Se pare că au avut loc niște schimbări de domicilii, adică din cele mici cu o singură cameră, s-au mutat în locuri mai spațioase. De jos, cuiburile construite de părinți par generoase și confortabile, iar rămășițele „caselor” provizorii stau mărturie la bazele copacilor.
Pentru data de 20 aprilie e chiar frig, iar acolo, la marginea iazului se simte și mai tare. Vântul e tăios, neprietenos și mă întreb cum de rezistă cartierul rezidențial pe care l-au meșterit aceste înaripate. Sunt cu zecile de astfel de „case” despre cei care le populează nu mai vorbesc. Iar la bază, cei de la salubritate nu-și prea fac treaba, fiind o mizerie de nedescris. Noroc cu toporașii, bumbișorii și alte floricele mărunte care mai schimbă aspectul. Poate o ploaie să le mai vină în ajutor că despre oameni, slabe șanse.
