Zilele trecute vorbeam cu o prietenă despre copii, despre ce altceva și așa am auzit că școlarul are de pregătit un proiect pentru școală. Tema era destul de ofertantă și ducea copilul într-o lume interesantă prin culoare, inedit și tradiții.
Copilul conștiincios, foarte conștiincios și dedicat procesului educațional, mama implicată și mereu atentă la nevoile copilului fac o echipă minunată, evoluția celui mic fiind evidentă și temeinică prin echilibrul dovedit de adult. Cu toate materialele necesare realizării proiectului, copilul a purces la meșterirea lui pentru că se apropia data limită atunci când trebuia să-l prezinte.
Dar ce să vezi, doamna profesoară a hotărât să-l amâne pentru o dată viitoare, la întâlnirea când trebuia prezentat optând pentru altceva.
Am întrebat cum a fost și așa am aflat cum s-au petrecut lucrurile și mi-am adus aminte de momentele pe care le-am trecut (cu copilul meu de data asta) în gimnaziu atunci când am avut de gestionat diferite situații de genul celui pomenit mai sus.
Prietena mea îmi spunea că cel mic nu a fost afectat de decizia profesoarei și a primit totul natural și fără supărare și că se luptă pentru a vedea partea plină a paharului.
Dar despre asta este vorba? Despre cum să ne învățăm copiii să facă față unor situații bizare pe care nici adulții nu știu cum să le gestioneze?
Eu știu că exemplul personal este cel mai bun și că trebuie să te ții de cuvânt, indiferent ce se mai petrece între timp, mai ales atunci când tu ești cel care contribui la educarea și educația copiilor.
De fapt, ce înțeleg acești copii din comportamentul adulților: că ei pot să nu-și respecte cuvântul dat și nu e nici o problemă.
Cred că prin atitudinea pe care o au anumiți dascăli, din nefericire nu puțini, nu realizează că trasează niște repere și practici care se așază în mentalul elevilor spunându-le că se poate și așa. Copiii nu înțeleg acum despre ce este vorba, dar o vor face mai târziu. Și da, te adaptezi că nu ai încotro. Nu poți schimba nimic, din nefericire. Și chiar dacă ai o atitudine, plătești pentru ea cu vârf și îndesat de ți se acrește de ceea ce urmează și nu doar în privința ta, părinte, cât mai ales la copilul care urmează cursurile școlare alături de cei care dau aceste exemple.
În consecință, tot ceea ce se înțelege este că mergem mai departe că nu avem încotro. Toate trec, este evident, dar ce rămâne în urmă? De atât de multă vreme nu reușim să înțelegem că tot noi vom trage ponoasele la un moment dat și e descurajator, de-a dreptul, că nu înțelegem nimic, nici în ceasul al doisprezecelea, că trebuie să ne schimbăm atitudinea. Toți, fiecare în pătrățica în care-și duce viața.
4 gânduri despre “De ce este important ca dascălul să-și țină promisiunea dată școlarilor din fața sa”
De ce a optat doamna profesoară pentru altceva? Doar dintr-un capriciu?
Doamna Dorina, nu am idee care au fost faptele care au dus către această decizie. Însă nu am considerat a fi corect nici față de ea, încălcându-și cuvântul dat, darămite pentru niște copii. Nu este primul caz de acest gen și vom mai auzi.
Eu cred că e importat, pentru că pot interveni situații neprevăzute și suntem nevoiți să ne adaptăm. Nu vi s-a întâmplat niciodată?
Da, trebuie să ne adaptăm, negreșit, însă atunci când tu ceri unor copii să respecte un termen de „livrare” a unui proiect iar când vine vremea lui să faci cu totul altceva (am aflat între timp că a dat lucrare) asta nu consider a fi o atitudine în regulă.