machetedidactice.com

Simțurile se cer din nou analizate. Al doilea pe listă este gustul

Ziua doi a fost una despre gust și ce anume înseamnă el pentru noi toți. Și avem ce vorbi despre atât de multe că nu ne ajung cele câteva ore pe care le avem la dispoziție.

Mascota care ne-a adus toate informațiile se numește Gustilă și numai privindu-l am priceput cam cum stau lucrurile.

Limba simte temperatura, durerea, consistența și gustul. Ea transmite mesaje creierului, care analizează gustul. Aici m-am oprit pentru a-i întreba cine mai transmite mesaje creierului pentru a interpreta imaginea, iar unii dintre ei au răspuns, asta bucurându-mă pentru așa am aflat că au fost atenți.

Am arătat copiilor, cu ajutorul unor planșe A3, unde sunt poziționate papilele gustative și le-am spus că limba este acoperită de papile gustative, acestea fiind foarte numeroase. E greu să vorbești despre gură și limbă și să nu poți exemplifica cu materialul din dotare. Am ales, ca de fiecare dată când merg în spații închise, să nu dau masca jos deloc, așa încercând să dau un exemplu personal. Dar au deschis ei gurile, au scos limbile unii la alții, așa putând vedea cum stau lucrurile.

Planșele le-am realizat eu acasă, ca de altfel tot materialul, mărind imaginile și laminându-le, pe spate atașând o bandă magnetică pentru ca acestea să poată sta pe tablă. Nu doar limbile cu papilele gustative le-am printat ci și imaginile pentru fiecare gust în parte, twinkl fiindu-mi de ajutor de ca multe alte dăți. Dar cum planșele nu pot reproduce gustul, pentru asta am folosit alimente specifice fiecăruia. Pentru dulce am ales bomboane cu toate că avem și miere de albine în geantă, dar aceasta din urmă este greu de manevrat alături de 28 de copii. Pentru acru nu putea alege ceva mai inspirat cum este lămâia, la amar grepfrut-ul mi-a sărit în ajutor iar pentru sărat am avut covrigei. De altfel, imaginile acestea erau și pe planșe.

De îndată ce fiecare gust se auzea rostit, începea manevra de gustare. Am reușit să văd tot soiul de grimase atunci când lămâia a ajuns în gură, ori zâmbete de plăcere când dulcele a invadat-o însă cum nu se pot afișa aceste chipuri ele vor rămâne doar în amintirea noastră.

Următoarea etapă a fost aceea în care am provocat copiii la un joc, în acest sens pregătind niște cartoline pe care ei să le asocieze cu simțul care-l reprezintă. E provocator să cauți variante pentru a ține atenți atât de mulți copiii și numai faptul că am făcut echipă cu Irina a făcut posibilă desfășurarea acestor activități. Chiar dacă nu făcusem vorbire în amănunt despre celelalte simțuri, copiii au dat curs provocării, toți venind la tabla magnetică pentru a pune o cartolină la locul potrivit. Ca durată, acest tip de activitate necesită un timp mai îndelungat, fiecare copil dorind a face parte individual la ea.

După ce le-am atașat pe tablă

am rugat o fetiță să vină să prezinte simțurile

pentru ca eu să prezint cartolinele.

Și jocul a curs cu tot soiul de remarci pro și contra.

Așa a trecut toată dimineața, noi nemaiștiind ce răspunde la întrebarea:
– Ce gust îți place cel mai mult?
Chiar așa: voi pe care-l preferați?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: