machetedidactice.com

Străduința de zi cu zi

Da, da! Zi de zi!
Chiar zi de zi trebuie să aibă loc acest proces pentru a înțelege ce se petrece, de ce se petrece, ce nu este în regulă cu/la mine, ori ce nu este în regulă cu ori la alții.
Lucrez cu oamenii dintotdeauna, pentru că după ce am terminat școala am activat într-un centru de calcul, pentru ca mai apoi, după ce a avut loc celebra Revoluție, să schimb macazul și să plec în vânzări. Ani de zile am avut de-a face cu tot soiul de oameni, în diferite ipostaze și situații, provocările fiind unele deloc de neglijat.
Am avut norocul de a munci în multinaționale care atunci investeau în oameni și perfecționarea lor, palierele fiind diferite și extrem de captivante.
Sunt câteva tipsuri pe care le-am învățat foarte bine și anume când să tac și când să vorbesc, momentul când să abordez clientul, metoda prin care să-l fac să mă asculte captându-i atenția de la cele care-l frământă și altele. E o provocare și am legat prietenii care durează și astăzi, chiar dacă eu nu mai fac acest lucru de ani de zile și nu-i mai vizitez atât de des. Însă am avut grijă să păstrez legătura mai ales acum fiind foarte la îndemână acest lucru.
E o schimbare în abordare dacă e să fac o paralelă cu ceea ce fac acum față de ceea ce făceam atunci. Relaționarea de odinioară avea loc față în față, iar acest fapt te ajută pe tine, dacă ai informațiile necesare să finalizezi o comandă ori un contract interpretând nu doar vorbele ci și gesturile celui din fața ta. Expresia feței vorbește câteodată mult mai în amânunt și transmite atât de multe informații că nici nu mai este nevoie ca ele să fie rostite.
Acum, prin telefon, mess, ori mai știu eu cum, acest lucru a fost eliminat, din inflexiunile vocii mai putând culege câteceva. Și este greu, foarte greu să dibui omul din „fața” ta, dar mai ales să vii în întâmpinarea nevoilor lui.
Eu sunt un om parolist, serios și dacă am spus că fac ceva, păi fac! nu contează ce eforturi depun ori ce necesită acest lucru din partea mea.
Am pretenția ca și interlocutorul meu, posibilul partener de afacere (chiar dacă ea, afacerea, este la un nivel foarte mic) să fie la fel, adică odată ce am stabilit ceva să rămână așa.
Cer multe detalii, întreb de multe ori și în diferite forme ce anume se dorește, asta pentru că am observat că în ciuda unor detalii prezente din abundență chiar, înțelegerea se frânge.
Privim o imagine iar eu înțeleg ceva și doamna de la celălalt capăt alt conversație pricepe cu totul altceva. Vedem culorile diferite cu toate că asta este o chestie de aparatură, nicidecum de cum arată piesa în original.
Mă străduiesc, uneori din răsputeri, să înțeleg de ce se optează pentru niște forme în care nu există simetrii, proporții ori armonii cromatice.
Au fost momente când enervarea mea mi-a provocat stări de rău fizic, pentru că furtuna din interiorul meu nu a ieșit la suprafață. Am avut parte de comentarii care mai de care mai ironice ori de altă natură, pentru că acum este la îndemâna oricui să facă asta din spatele unui ecran.
Am fost acuzată că sunt îngânfată pentru că nu vorbesc la pertu, pentru că nu înjur, însă acest lucru îl fac pentru că așa sunt eu, nu pentru că am de demonstrat cuiva ceva.
Sunt un om extrem de prietenos și deschis, însă trebuie să te cunosc și să-mi dai voie să fiu așa cu tine, eu nepermițându-mi, de la mine putere, să trec la un nivel superior al conversației.
Mă străduiesc, în continuare, zi de zi, să pricep toanele celor cu care există posibilitatea de a stabili o colaborare tocmai pentru că sunt dornică de colaborări și nu-mi pot permite să-mi impun doar punctul meu de vedere pentru că nu ar fi în regulă așa ceva. Îmi plac provocările, pot spune că le ador însă am un prag peste care nu pot trece.
Nu voi confecționa ceva care să-mi provoace o stare de disconfort major doar de dragul banilor, pentru că atunci când va trebui să revăd acest lucru regretul să fie de negestionat.

Pe măsură ce anii trec, lumea se schimbă major iar eu odată cu ea. Din toată înșiruirea asta de evenimente sunt fericită că încă sunt deschisă la nou, am o curiozitate care uneori e sâcâitoare de-a dreptul și doresc a mă alinia curentelor în care regăsesc elemente la care să vibrez. Continui să fiu un explorator și să atrag pe lângă mine oameni care să afle, să cerceteze, să identifice variante care le-ar îmbunătăți viața. Apoi alegerea ține doar de ei, dar dacă sunt și formatori de caractere au datoria să facă acest lucru.

   

Și da, ard, ard poate uneori prea intens pentru cauze care sunt pierdute ori din care eu nu am nimic de câștigat. Și nu e vorba de câștig material ci de cele în care plata are altă substanță.

Vă mulțumesc tuturor celor care alegeți să colaborăm și vreau să vă asigur de toate bunele mele intenții, dar mai ales de seriozitate. Fără lipsă de modestie, ăsta chiar este un atu!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: