Anul acesta, de prin vară, discuțiile despre încălzirea din iarnă a caselor și locuințelor nu au mai contenit, veștile din anumite direcții fiind de-a dreptul înspăimântătoare. Facturile pe care unii le-au primit au cuprins sume aberante, media în totalitatea ei aruncând scenarii de groază. Toate coroborate cu războiul din apropierea graniței unde locuiesc eu au completat un tablou deloc dătător de siguranță. Am așteptat cu înfrigurare venirea iernii, una care prin locurile astea dura altă dată și câte patru-cinci luni bune, pregătită sufletește pentru ce avea să vină, numai că anotimpurile s-au cam amestecat și nu prea mai este așa cum îmi aminteam.
Am setat termostatul centralei la 20 de grade, o temperatură pe care n-o prea îndrăgesc suportând frigul cam greu, și am spus că dacă va fi nevoie ne vom mai pune câte un fleece peste tricou. Până acum, puține zile au fost care au necesitat punerea unui grad în plus pentru că temperatura de afară nu a cerut asta, în câteva zile termometrul arătând -9 grade, ceea ce nu a fost rău deloc. E mijloc de decembrie și mai e mult din iarna asta, dar am speranța că ne vom descurca onorabil.
Mai complicat e cu rufele care se usucă foarte greu din cauza umidității ridicate, achiziționarea unei mașini de uscat rufe ajungând peste puțin timp în capul listei de cumpărături. În casă nu le putem usca pentru că ar facilita apariția mucegaiului cu care deja ne luptăm pentru a-l ține cât mai departe de noi chiar dacă dezumidificatoarele se găsesc prin toate colțurile, făcându-și treaba, dar nu complet. Ori se știe cât este de nociv mucegaiul și ce alergii se pot dezvolta de la el extrem de greu de gestionat și foarte costisitoare.
În timpul astă, printre gândurile despre cum și în ce fel ne-om descurca peste iarnă, proiectele mele merg mai departe, Slavă Domnului!, întâlnirea cu oamenii noi și experiențele avute alături de ei ajutându-mă să-mi capăt energia, s-o întrețin, să caut variante mai bune pentru munca mea și ce pot eu oferi.
Printre machetele meșterite se află s-au aflat și niște șemineuri cum nu se poate mai potrivite pentru această perioadă. Iar modul cum au arătat la final mi-a încălzit sufletul, asta rezolvând problema gradelor, dar mai ales absența lor.
Cu câtă bucurie meșteresc eu aceste machete nu poate nimeni crede. Doar eu cu speranță că se poate simți.
