machetedidactice.com

Zi de zi de zi

Același sunet.
Același tunet.
Aceeași stare.
Același întuneric.
Aceeași oboseală.
Același miros de putred.
Aceeași mustire.
Aceleași așteptări.
Alte dorințe.


Nu că ar fi rău, dar e prea mult. Și așa sunt la vârsta în care plouă mult în mine, prea mult. În care senzația de frig e mai mult prezentă decât cea de cald. În care timpul trece diferit.
Momente în care deschid geamul pentru a inspira aer proaspăt și nu știu cum să-l închid mai repede pentru că mă sufoc. Mirosul de râme terciuite și găinaț de cioară nu prea inspiră pozitiv.
Dacă nu ar trebui să-mi respect niște angajamente luate față de mine în raport cu cei la care țin cu adevărat, aș zace într-un pat înconjurată de cărți și o carafă mare plină cu compot. Mai demult ar fi fost și țigările, acum ele dispărând din peisaj. Măcar atât și tot e bine.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: