În Paradis e greu să delimitezi zilele. Toate sunt, cumva, la fel chiar dacă nu se întâmplă așa. Însă toate au ceva care te face să crezi ca sunt la fel, poate și pentru că nu mai ai un program prestabilit.
A fost cu multă lectură, pentru ca aici nu ai cum rata așa răsfăț. De fiecare dată se petrece la fel, numărul de cărți citite fiind unul sporit. Și se întâmplă asta fără a fi nimic programat, pur și simplu atmosfera este propice.
După-amiază a fost cu multă veselie pentru că asta se întâmplă când apar copiii mici. E drept, unii dintre ei, dar în acest caz a fost cu multă veselie de care era așa de mare nevoie.
Seara a aparținut lacului și provocărilor lui.
Asa cum, în egală măsură, a aparținut unui răsfăț, deloc străin, acela al unei băi în piscină. Nu, nu este vorba despre mine pentru că eu nu sunt amatoare de așa ceva, dar pot simți ce se petrece și de pe margine, la fel de bine.
Acum e cu acorduri plăcute, așa, cum îl stă bine unei zile de miercuri.
Să ne fie bine tuturor, asta contează.
