„Vedem animalele dar ne scapă suferințele lor”

Titlul de sus este cel care se află pe coperta ultimului număr al revistei National Geographic România.
E o revistă foarte frumoasă și cei interesați de animale și planeta Pământ o cunosc prea bine, dacă nu în format tipărit, măcar de la emisiunile de pe micul ecran.

De ce m-am oprit asupra ei? Pentru  că nu am putut să nu-mi pun o întrebare care are legătură cu  titlul lor, iar ea sună așa?

– Dar pe oamenii din jurul nostru îi vedem? Îi vedem, dar ne scapă suferința lor!

E multă suferință în jurul nostru fie că ne referim la oameni ori la animale. Nu pot vorbi prea mult despre alte locuri, pentru că nu le-am vizitat și nu am trăit acolo pentru a putea să-mi expun o părere. E adevărat că tehnologia a facilitat vizionarea live a unor evenimente lucru care în copilăria mea era de neconceput. Saltul tehnologic pe care l-a făcut omenirea a adus multe bune, dar și multe rele.

Bunăoară, de ce-ar dori oamenii să posteze pe rețelele sociale anumite ipostaze în care niște biete animale sunt chinuite în feluri inimaginabile?

De câte ori văd astfel de imagini în mintea mea îmi doresc să pot face o magie pentru a inversa rolurile: oamenii să facă ceea ce sunt puse animalele. Oare atunci, oamenii ar realiza oroarea faptelor lor?

Sau, de ce se dorește a merge la circ pentru a vedea dresuri de animale? Consider că am evoluat suficient pentru a nu mai gusta asemenea scene care cuprind multe momente de cruzime, dar care nu se văd.

  

Bine că mulți dintre părinți citesc celor mici despre tot soiul de animăluțe pentru ca mai apoi să le vadă pe la circ, pe plaje ori mai știu eu prin ce piețe chinuite, flămânde și batjocorite.

Pe vremuri, atunci când oamneii se hrăneau din vânat, problema se punea altfel, dar acum când nu mai trăim prin peșteri și nu mai vânam cu arcul de ce-ar fi nevoie de exterminarea lor?
Pentru blănuri?
Pentru tot soiul de elixiruri care nu au nici o dovadă științifică?
Pentru giuvaericale pe care le porți atârnate de gât ori de urechi de câteva ori după care le ții, uitate, într-o casetă de bijuterii?
Numai că mulți dintre semenii noștri nu au coborât din copac chiar dacă nu se vede așa. Orașele noastre, cu câteva excepții, arată cum bine știți. Multe dintre blocuri sunt ca niște ghene, și nu doar ele ci și împrejurimile lor. Oameni dezrădăcinați de la țară și-au crescut porcii și vacile în spatele blocului, alții și prin case. Nu a contat mirosul și disconfortul celor din jur.

Unii au dorit să transforme acele blocuri amărâte și cenușii intervenind prin pete de culoare, dar de cele mai multe ori rezultatele finale au arătat altceva: prost gust și un kitsch suprem. Mai sunt și cazuri fericite în care rezultatul nu arată rău.

Dar să revin la semenii nostri, mai ales la copii și bătrâni, cei care nu sunt capabili să-și poarte de grijă. M-a impresionat foarte tare un filmuleț cu copiii din Siria, cei care au plecat într-o lungă pribegie fără vrerea lor.

Dar pe lângă ei, câți copii nu suferă de foame și sete? Câți dintre ei nu au haine pentru a se îmbrăca și nici o șansă la sistemul de educație ori sănătate? Mulți, extrem de mulți!

Tot în numărul acesta al revistei, găsiți un articol foarte interesant despre Refugiații din naștere și o întrebare: Ce le rezervă viitorul?

Nu ocoliți revista, e foarte interesantă. Nici Luca nu i-a putut rezista. 🙂

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: