În inima Londrei se aude Queen și maratoniștii alergând

Duminica trecută am avut privilegiul de a găsi traficul în centrul Londrei blocat, asta pentru că se desfășura a 38-a ediție a Maratonului.
Zeci de mii de alergători, atleţi olimpici şi amatori, participau la tradiţionalul Maraton, aceştia fiind urmăriţi şi încurajaţi de spectatorii adunaţi pe străzile capitalei britanice. Maratonul de la Londra, cunoscut în prezent sub denumirea de „Virgin Money London Marathon” reprezintă o provocare pentru cei care îndrăgesc mișcarea în aer liber.

Mai mult de 40.000 de concurenţi s-au aliniat la startul cursei, ce a avut loc pe clasica distanţă de 42,195 km (26,2 mile), potrivit site-ului www.virginmoneylondonmarathon.com.

Traseul cursei a început în Greenwich Park (estul Londrei), a continuat de-a lungul Tamisei pe lângă Palatul Buckingham, a trecut pe lângă mai multe simboluri ale capitalei britanice, precum zgârie-norii din Canary Wharf, Tower Bridge, Big Ben şi clădirea Parlamentului, linia de sosire fiind la „The Mall”.

Regina Elisabeta a II-a a Angliei a dat startul maratonului internaţional de la Londra, apăsând pe un buton în castelul Windsor, o premieră pentru suverana britanică, a anunţat organizatorul competiţiei, citat de AFP. Un podium a fost instalat în incinta castelului, situat la 40 km de Londra, de unde regina a apăsat butonul la ora 10.00 GMT atunci când a dat startul competiţiei.

Capitala Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord este oraşul în care a fost stabilită distanţa actuală a cursei de maraton la toate competiţiile de gen din lume. La Jocurile Olimpice din 1908, regele Edward al VII-a a dorit ca maratonul să înceapă în curtea Castelului Windsor şi să se finalizeze în faţa „Box Royal” de la „White City Stadium”. Această distanţă a fost de 42,195 km, spre deosebire de distanţa iniţială de 39,90 kilometri de la prima Olimpiadă modernă din Atena. Iniţiativa regelui a devenit literă de lege.

Pe 29 martie 1981, a avut loc prima cursă a Maratonului de la Londra, la care s-au înscris circa 20.000 de oameni, fiind acceptaţi doar 7.747. În 1982, s-au primit 90.000 de cereri de la alergători din întreaga lume, dar participarea a fost limitată la 18.059. Cursa atletică a crescut în dimensiune şi popularitate de atunci. În prezent, Maratonul de la Londra este transmis prin televiziune în mai mult de 150 de ţări. Din anul 2010, cursa este sponsorizată de „Virgin Money”. (sursa: agerpres.ro)
A fost ceva deosebit să nu mai vedem traficul auto, pentru că în ciuda forfotei lucrurile se percepeau diferit. Organizarea a fost exemplară, fiind masați numeroase forțe de ordine, dar și foarte mulți voluntari care dirijau masele de oameni în așa fel încăt traficul să fie fluidizat fără a încurca atleții concurenți.
În fața Big Ben-ului erau masate grupuri mari de oameni, unii dintre ei cântând.

Totul era pregătit pentru desfășurarea asta de forțe, parcul St. James fiind mai animat ca niciodată. Iar el, parcul, ia primit pe fiecare cu o mare de culori și arome.

La poarta palatului, unul mai curios ca altul. Regina nu era acasă.
Știați că…? În realitate, atunci când Regina se află la Buckingham, steagul care flutură deasupra palatului este Royal Standard (cel cu două colțuri roșii, unul galben și unul albastru), iar atunci când aceasta este plecată se arborează Union Jack, steagul pe care îl știm cu toții ca steagul Marii Britanii. De obicei stegurile au o dimensiune standard, excepție făcând evenimentele foarte importante când dimensiunile sunt pe măsură.

După ce am ieșit din tot acest furnicar și ne-am mai plimbat pe străzile capitalei, la întoarcere, în metrou, la un moment dat a suit un participant care era extenuat de-a dreptul. Abia s-a putut așeza pe scaun, neputându-și îndoi picioarele. Mă gândeam: cum vine asta frate, să alergi atât de mult la un concurs, și la finalul lui să te întorci acasă cu metroul?

Londra este fascinantă! Eu, una, sunt îndrăgostită de ea. Mă bucur că venirea noastră aici a coincis cu această manifestare sportivă pentru că am avut ocazia să vedem cum se poate organiza ceva care să funcționeze atât de bine, în ciuda numărului impresionant de participanți. Fie că erau pe culoarul de alergare, fie că se uitau de pe margine ei tot trebuiau îndrumați de cineva pentru a nu perturba procesul de desfășurare. Mi-a fugit gândul și aiurea, pentru că în ultimul timp unii dintre noi au luat-o razna, căutând a nu se bucura de ceea ce văd ci de răul făcut altora. Dar totul s-a terminat cu bine, zâmbete pe față și bucurie în suflete.

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “În inima Londrei se aude Queen și maratoniștii alergând”

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: