Podurile din Londra și alte cotloane

Chiar îmi place să revin în locuri pe care le-am mai vizitat pentru că am observat că găsesc altceva de privit și de analizat ori văd cu alți ochi ceea ce deja știam. Mie îmi crează o stare de bine aceste reveniri și nu le consider plictisitoare ori enervante.

Ador să mă plimb pe străzile Londrei, pentru că sunt atentă la arhitectura clădirilor, la copacii și plantele ornamentale, dar mai ales la oamenii întâlniți. Îmi imaginez cum trăiesc cei de după ferestrele închise și cum reușesc ei să-și gestioneze viețile. Poate mai bine ca noi ori mai rău, cine poate ști?

Podurile din Londra au o poveste încărcată de istorie ele însele reprezentând-o. Sunt construcții solide, bine făcute, care au rezistat anilor și întâmplărilor la care au fost părtașe. Sunt ușor recognoscibile datorita formei și culorilor în care sunt vopsite.

Podul Londrei (în engleză London Bridge) este un pod, construit peste râul Tamisa, care leagă centrul istoric al Londrei de districtul Southwark. Așezat între Cannon Street Railway Bridge și Tower Bridge, formează capătul de vest al zonei numite Pool of London. Spre sud față de pod se află Catedrala Southwark și gara London Bridge; spre nord se află „Monument to the Great Fire of London” (Monumentul marelui incendiu din Londra) și stația de metrou Monument. A fost singurul pod peste Tamisa în aval de Kingston până la ridicarea Podului Putney în 1729. Podul care există în prezent a fost inaugurat în 1973 și este ultimul din succesiunea de poduri care au fost construite în acest loc și au purtat același nume. Podul face parte din autostrada A3, care este administrată de GLA – Greater London Authority (în traducere Autoritatea Londrei Mari);. Totuși podul se află în proprietatea și administrarea Bridge House Estates, o fundație patronată de City of London Corporation (Corporația Londrei – organul de conducere municipal al centrului istoric al orașului Londra). Zona dintre Podul Londrei și Tower Bridge situată pe malul sudic al Tamisei este o zonă cu facilități pentru afaceri administrată de Team London Bridge.

Denumirea „Podul Londrei” este deseori dată în mod eronat Podului Turnului (Tower Bridge).

(sursa: wikipedia)

Tower Bridge este un pod peste Tamisa situat în Londra. Podul a fost construit între anii 1888 – 1894 și leagă partea de sud cu nordul orașului. Lungimea totală a podului este de 244 m, înălțimea pilierilor atinge 65 m. Tower Bridge a fost proiectat în stilul neogotic de Horace Jones. Pe malul de nord al Tamisei se află Turnul Londrei (Tower of London) și Saint Katharine Docks. Pe malul de sud se găsește City Hall. Frecvent turiștii confundă Tower Bridge cu Podul Londrei (London Bridge), care este podul următor pe direcția sensului de curgere a Tamisei.

O legendă urbană spune că în 1968,Robert McCulloch, cel care a cumpăratLondon Bridgeși l-a reconstruit înLake Havasu, a crezut că a cumpărat Tower Bridge. Acest zvon a fost infirmat de McCulloch și de Ivan Luckin, cel care a vândut podul.

Tower Bridge este în același timp un pod mobil și un pod suspendat. Podul are două turnuri care sunt legate între ele la nivelul superior prin pasarele, care au rolul de a se opune forțelor orizontale exercitate de secțiunile suspendate ale podului de pe părțile dinspre uscat ale turnurilor. Componentele verticale ale forțelor din secțiunile suspendate și reacțiile verticale ale celor două pasarele sunt suportate de cele două turnuri robuste. Pivoții pentru basculare și mașinile necesare deschiderii podului sunt adăpostite la baza fiecărui turn. Culoarea actuală a podului datează din 1977 când a fost vopsit în roșu, alb și albastru în onoarea Reginei Elisabeta a II-a, cu prilejul celei de-a 25-a aniversări a urcării pe tron. Culoarea originală a fost maro ciocolatiu.

(sursa: wikipedia)

Anul trecut l-am vizitat noaptea, pe o ploaie torențială rece și pătrunzătoare, care nu a reușit să-i știrbească din farmec. Acum am avut parte de o vreme plăcută, însorită.

E fascinant să poți privi în tihnă un loc, nu din goană mașinii pentru că îi poți simți pulsul. Bine, eu nu port căști pentru că nu suport să nu aud zgomotul de fond. În jurul meu nenumărați oameni, de vârste diferite, aveau urechile acoperite. Fiecare după cum dorește.

Nu știu de câte ori voi mai ajunge, dar știu că de fiecare dată plăcerea va fi la maxim.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: