machetedidactice.com

„I’m sticking with you” (Sunt lipit de tine) by Smriti Halls & Steve Small și zău că-i adevărat în ce-i privește pe Fluturași

În deplasarea mea în Marea Britanie, ca de fiecare dată, aloc timp pentru a merge prin librarii și a căuta cărți cu precădere pentru cei mici, cărți care să mă ajute la atelierele pe care le fac alături de ei, suportul lor fiind unul extrem de important. Am încercat, în unele cazuri când nu am avut cum intra în posesia cărții de care aveam nevoie să printez varianta din format pdf, dar nu-i la fel. Așadar, printre titlurile pe care le-am adus cu mine acum se afla și I’m sticking with you  o carte cu un mesaj minunat pe care mi-am dorit mult s-o aduc în atenția copiilor, iar ocazia s-a ivit astăzi, în ziua în care începea odinioară școala.

I’m Sticking with You le prezintă copiilor Ursul și Veverița, două personaje care construiesc o prietenie învățând că au nevoie unul de celălalt în fiecare aspect al vieții lor. A avea un prieten bun este cel mai înălțător sentiment din lume. Ceea ce face această carte ilustrată este să abordeze problema foarte reală că uneori cu toții avem nevoie doar de puțin spațiu și timp pentru a fi independenți, dar când deseori obținem acel timp, ne dăm seama cât de mult ne este dor de cealaltă persoană.

I’m Sticking With You este o carte fantastică cu imagini care spune povestea Veveriței și Ursului. Ursului îi place să petreacă fiecare clipă cu Veverița și o urmărește peste tot, făcându-i adesea rău și uneori enervând-o – „oriunde ai merge, orice ai face, merg și eu”.

 

Când Veverița decide să meargă la un iglu, Ursul o urmează și ajunge să ocupe tot spațiul. Narațiunea se schimbă apoi în vocea Veveriței, care explică că, de fapt, trebuie doar să fie singură puțin. Ursul, supărându-se, pleacă acasă în timp ce Veverița se destinde bucurându-se de spațiu, pace și liniște. Asta până când își dă seama că pacea și liniștea ei devin singurătate, așa că se întoarce în căutarea Ursului. Cu o poveste foarte clară și ilustrații simple minunate, această carte ilustrată este o lectură grozavă. Există o mulțime de puncte de discuție de-a lungul poveștii, cum ar fi „Cum se simte Veverița acum?” și „De ce este ursul supărat pe veveriță?”. Această carte ilustrată deschide un dialog cu copilul despre o serie de emoții și de ce simțim uneori așa cum ne simțim. De asemenea, deschide un dialog despre motivul pentru care uneori prietenii lor vor să se joace cu alți copii sau nu vor să se joace astăzi. Ilustrațiile sunt atrăgătoare, deoarece nefiind culoare pe fundal, copiii se pot concentra pe expresiile faciale ale animalelor pentru a le descifra sentimentele. De aceea am, considerat a fi potrivită pentru începutul de an pentru a discuta despre sentimente și a avea o activitate care să facă legătura între imagine și sentiment. Plăcându-mi atât de mult simplitatea poveștii, dar și complexitatea emoțiilor explorate am ales s-o împărtășesc.

Bucuria reîntâlnirii a fost una autentică și zău dacă nu mi s-a făcut pielea e găină atunci când am simțit/văzut reacția lor la revedere.

E cineva care nu și-ar dori sa fie așa întâmpinat? Nu cred!

Copiii au mai crescut, e vizibil acest fapt, unii dintre ei s-au scuturat de frica de a nu rămâne la grădiniță. Alții sunt mai curajoși verbalizând mai bine și mai mult. Fiecare în parte are o drăgălășenie care mă unge la suflet și fiecare dorește a fi apreciat individual.

Sunt și patru copilași noi, bucurându-mă de deschiderea cu care m-au primit, intrând imediat în jocul nostru ca și când ar fi fost dintotdeauna. În ceea ce privește un băiețel, am remarcat un progres major iar asta spune multe despre poveștile din vară.

Am structurat activitatea cu multă atenție, contribuția doamnei Mihaela fiind una de nădejde, ca de obicei, alternând secvențele în care dirijam activitățile. Toamna a fost personaj principal al începutului de dialog, ziua de astăzi fiind una cu multe elemente specifice ei: vânt, nori cenușii, ploaie, grade mai puține prilej de a vorbi despre ele, în amănunt, neomițând îmbrăcămintea. Am recapitulat noțiuni învățate anul trecut unii dintre ei abia așteptând să spună ce și cum, reamintind că de la grădiniță știu asta.

Cât despre poveste, am urmat pașii STEAM, cititul fiind primul pas nu înainte de a le arată cartea și de a se auzi întrebările aferente acestei secvențe:

– despre ce crezi ca este vorba în poveste?

– ce personaje vei întâlni?

– ce anume observi pe copertă?

– ce crezi că vor face personajele?

– ce crezi că semnifică titlul?

– crezi că aceste două animale ar putea merge undeva împreună în viața reală?

Pentru cine nu știe ce este metoda STEAM iată câteva precizări: STEAM, STEM (sau STIAM în romană) este acronimul englez de la Science, Technology, Engineering, Art and Mathematics (Știință, Tehnologie, Inginerie, Arte și Matematică). Este o metodă care îi permite copilului să descopere 5 discipline într-o singură abordare, interdisciplinară. Toate acestea sunt cunoscute și ca competențe transversale, care oferă în timp capacitatea de a rezolva probleme și de a soluționa anumite situații prin aplicarea unui cumul de cunoștințe. Competențele transversale sunt din ce în ce mai des aduse în discuție în peisajul academic din România, un lucru benefic pentru copiii din zilele noastre. Această metodă se aplică încă de la grădiniță și îl va face pe cel mic să aprecieze mai multe materii pe care la va învăța ulterior la școală. Interesul pentru el este deci să dezvolte un anumit entuziasm pentru toate materialele, grupându-le împreună, creând un soi de interacțiune între ele. Descoperirea mai multor discipline într-una arată cât de complementare pot fi acestea, dezvoltând o pasiune pentru întreg, mai degrabă decât pentru o singură materie.

Ce beneficii oferă STEAM?

Este o metodă de învățare importantă și esențială pentru copii, pe lângă cunoștințele necesare vieții de zi cu zi. STEAM ajută într-un mod desăvârșit la rezolvarea problemelor, dezvoltarea gândirii critice și creative, inovare, dezvoltarea laturii inventive, a logicii, curiozității și autonomiei. Astfel, această metodă încurajează curiozitatea, experimentarea colectivă și încrederea în sine, legând experiențele învățate la grădiniță de concepte din lumea reală.  O introducere timpurie în conceptele de bază poate ajuta copiii să dezvolte gândirea critică. Această metodă de învățare trebuie aplicată încă de la o vârstă fragedă a copilului iar grădinița este locul ideal, educatorii aplicând-o folosind mai multe materiale și jocuri interesante pentru a integra primele concepte. Învățarea se va baza pe curiozitatea naturală a copiilor permițându-le să participe activ la activități: explorarea, adresarea întrebărilor, manipularea. Cu cât un concept este promovat mai devreme, cu atât copilului îi va fi mai ușor să-l folosească

Au intrat în poveste, dialogurile pe care aceasta le-a generat fiind unele foarte interesante. La un moment dat, după ce am terminat de citit, a venit vorba despre hrana veveriței și a ursului iar aici am adus în atenția lor ghinde strașnice, dolofane în mai multe nuanțe (culese din campusul Universității Essex) fiecare dintre copii primind câte una spre observare și analiză. După ghinde au venit afinele, cele preferate de urs, copiii având posibilitatea să mănânce câteva nu înainte de a le descrie (forma, culoare, miros) pentru că mai apoi să spună cum se simt atunci când sunt mestecate. Am specificat că ambele sunt fructe, dar că ghinda crește în stejar iar afinele în afin care nu este un copac ci un arbust cu foarte mulți țepi.

   

O secvență foarte apreciată a fost aceea când le-am arătat înregistrarea pe care am făcut-o în Castle Park,

după care a urmat a doua secvență STEAM, când am invitat copiii să recunoască, sorteze, analizeze niște cartoline în care erau ilustrate personajele, lucrurile, sentimentele din poveste.

Fiecare a venit la flip chart spre a vorbi despre una dintre aceste cartoline, având posibilitatea să arate ce știe.

 

 

La al treilea pas STEAM, copiii au avut de colorat și decupat cele doua personaje, veverița și ursul cu care, în zilele următoare, se vor tot juca și le vor analiza. Evident în povestea lor!

 

Ultima etapă, cea a împărtășirii, sper că o vor face și acasă pentru că ar fi păcat să nu dea mai departe ce au aflat astăzi. Și nu au fost lucruri puține și nici așadar simple.

Ce dor mi-a fost! Ce bine că a reînceput școala! Spor și inspirație tuturor!

 

Lasă un răspuns

%d