Imagini și arome pe care nu ai cum le uita

În ciuda faptului că ziua de ieri nu a avut un start atât de frumos, ploaia care bătea în geam spunându-ne o poveste pe care nu doream a o auzi, peste zi lucrurile au luat o întorsătură favorabilă, ziua având un parcurs minunat din toate punctele de vedere.

Înarmați cu umbrele, nu am dat înapoi, pregătiți fiind să parcurgem programul stabilit, acela de a lua la pas acest fascinant orășel, descoperind așa cotloane neștiute, pline de mister.

Clădirile sunt extrem de vechi, de peste tot răzbătând mirosul acela specific. Ferestrele sunt încărcate de fire de păianjen, gândul fugindu-mi, nu o dată, la Marile Speranțe.

Multe din clădiri par a fi deșălate de vreme, și privindu-le te aștepți să capituleze în față ta. Atitudinea lor este cu tot alta, pentru că au trăit povești la care tu nici nu visezi, dar pe care ți-ai dori să le auzi. Unele dintre ele sunt acum hoteluri, ori pensiuni, și am înțeles că doar exteriorul arată așa, interiorul fiind renovat, pregătit pentru cei ce doresc să se odihnească acolo.

Sunt multe clădiri care în ciuda timpul pe care l-au petrecut stând în picioare, arată extraordinar, semn că cei care le-au ridicat au fost foarte pricepuți, dar și că soarta a avut pregătită pentru ele un destin mai blând.

Numeroase sunt străduțele înguste, în care se îngrămădesc tot soiul de ateliere și mici afaceri de familie din cele mai diverse domenii. Nasul tău va ști unde sunt preparate mâncăruri și ce naționalitate au, unde se mai meșteresc produse cosmetice ori dacă e vorba de ceva tradițional sau modern.

Nenumărate sunt plăcuțele care te informează iar asta e un lucru îmbucurător atunci când nu ai ghid.

Nu putea omite o vizită la librăriile Waterstones, locul de unde am putut cumpăra cărțile pe care la noi, în România, nu le-am găsit. Am reușit să completăm colecția semnată de Lemony Snicket și să mai tragem o privire peste ultimele noutăți.

Am zăbovit în librărie până ne-a luat foamea și pentru a o alunga am intrat într-un restaurant cu specific brazilian. Am putut gusta tot felul de chestii noi, nemaivăzând până acum acest concept.

Te duceau și-ți luai de la un bufet tot soiul de aperitive, calde ori reci. Am putut descoperi cum sunt bananele coapte și învelite într-o crustä crocantă, am gustat niște pastăi mai mult crude decât coapte, dar cu un gust deosebit, am pus în farfurie un fel de fasole neagră amestecată cu ceva carne de porc. Delicioase toate!

După ce-ți alegeai aceste garnituri, te întorceai la masă, iar un bucatar sosea cu niște bețe pe care erau înfipte bucăți de carne: de vită, pui ori porc. Nu știu cum era preparată, dar vreau să spun că avea un gust divin și nu-mi amintesc să fi mâncat vreodată carnea așa suculentă. Ei bine, dar chestia inedită a fost atunci când ni s-au dat niște cartonașe, câte unul la fiecare, pe care le puteți vedea mai jos. Bucătarul venea și-ți aducea o porție de carne, o mâncai și dacă mai doreai, întorceai cartonașul cu partea verde în sus. Dacă erai sătul, cartonasul era pus cu partea roșie în sus. Pentru mine a fost suficientă o singură venire a bucătarului, dar băieții l-au solicitat de mai multă ori. E bine de menționat că și bucățile de carne erau foarte subțiri.

Ne-am întors acasă super încântați de această experiență și după ce ne-am făcut siesta, am luat-o din nou la drum. De data asta pentru a experimenta gustul unor dulciuri. Am mâncat doar dulciuri, pentru că în acest loc doar asta se servea. Însă varietatea era atât de mare, că a durat ceva până ne-am hotărât ce să alegem.

Un melanj de gusturi minunate pentru care a trebuit, mai apoi, să mergem ceva în plus. Și uite cum am contabilizat ceva km într-o singură zi.

Mâine o luăm din nou la drum.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: