Mare zarvă în zăvoi

Cred că pot considera că Nada Florilor este un zăvoi, deoarece conform definiției:

ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă.

Am revenit la finalul săptămânii cea trecut pentru că s-a mai zvântat puțin atmosfera după ploile și frigul de peste săptămână. E bine că am fost pentru că iată, la nici două zile distanță, frigul s-a instalat iar cât despre ploi, să te ții umezeală.

Era mai multă lume ca de obicei, iar asta nu mi-a mers neapărat la suflet, însă cum zăvoiul nu e proprietatea mea, am încercat să fac abstracție de cei din jurul meu. Pentru că acolo s-a deschis anul trecut un Parc de Aventuri, cu tot soiul de provocări pentru temerari, era de la sine înțeles că se vor auzi mai multe glasuri.

Natura toată a explodat, iar cele câteva sute de copaci ce sunt acolo își etalează coroanele proaspete. Mirosea minunat pentru că după ploaie e mereu așa. Primăvara e încă la început aici, asta dacă punem la socoteală că sunt narcisele înflorite, lalele, dar și liliacul. Păpădiile sunt stăpâne pe zone întinse, printre ele strecurându-se și niște floricele sălbatice.

 

Merg de câte ori am ocazia pentru că e o atmosferă specifică unui loc în care sunt foarte mulți copaci, e un iaz, foarte multe păsări care primăvara sunt extrem de gălăgioase. Au pui, cred că deja au ieșit din ou și e mare forfotă pentru că e nevoie de mâncare pentru ca peste câteva săptămâni să poată deprinde arta zborului.

Sunt mai multe bănci puse de-a lungul aleilor, multe dintre ele fiind aproape inutilizabile, pentru că se află poziționate sub niște cuiburi. Așa că, nu au avut cum scăpa de „picturile” păsărilor.

Pomeneam de Parcul de Distracții care am constatat că era deschis, existând o fetiță echipată ce efectua traseul supravegheată de câțiva adulți. Abia aștept să vină Răzvan acasă să încercăm și noi așa ceva, dar și să provocăm musafirii pe care-i vom avea.

 

Eu m-am bucurat de toată frunză și floarea, am ciulit urechile să aud tot soiul de triluri, mi-am înfoiat nările – că tot am un nas pe măsură 🙂 – pentru a nu pierde nici o aromă sau iz.

  

Ah! și am citit mângăiată de un soare vindecător. Am avut, la un moment dat și un companion, o fetiță care s-a așezat pe o altă bancă, dar tot cu o carte în mână.

Voi povesti despre minunata carte pe care o citesc după ce o voi termina.

Dacă aveți ocazia, nu ocoliți acest loc indiferent de anotimpul traversat.

M-am întâlnit și cu o mireasă și nu m-am putut abține să nu-i admir rochia, dar și să-i observ oboseala. Mă gândeam că eu știu ce drum am parcurs, dar ea nu are habar ce va urma. Avantaj ea sau eu?

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: