O sesiune de public speaking la care doream de mult să asist

L-am tot auzit pe Răzvan povestind despre aceste întâlniri, pe care a început să le frecventeze din primul an de facultate. Relata cu atâta patos despre ce se petrecea acolo încât mă gândeam ce bine ar fi dacă aș avea ocazia să participăm și noi, pentru a trăi această experiență pe viu. Și uite cum s-a materializat dorința, venirea noastră aici facilitând asta. În fiecare miercuri, la ora 18:00, o mână de doritori (ieri au fost 21 de persoane) înscriși la începutul anului universitar, se întâlnesc pentru a-și perfecționa această abilitate: aceea de a vorbi în public.Totul este foarte riguros pregătit, existând doi îndrumător, și un plan de lucru foarte bine pus la punct.

Domnii din imagine, cei mai în vârstă, le împărtășesc acestor studenți din tainele vorbitului în public. Pentru că nu trebuie să faci asta oricum ci să fii capabil să transmiți ceea ce dorești într-un mod cât mai clar, concis, dar și plăcut. Câtă nevoie ar fi de acest exercițiu și la noi, acolo unde cei ajunși în frunte nu sunt capabili să transmită nimic, asta și pentru că sunt foarte slab pregătiți, având un vocabular sărac, dar și cunoștințe gramaticale reduse. La începutul întâlnirii se stabilesc următoarele:

Așadar, există un conducător al discuțiilor, cel care are rol de gazdă, invitând în față publicului pe cei care și-au pregătit discursul. Ei trebuie să anunțe, înainte de a începe, cât va dura dizertația lor, adică să dea 3 repere de timp, asta pentru că există o persoană care urmărește acest lucru. Pe baza reperelor transmise, time keeper-ul îl atenționează pe vorbitor unde anume se situează din acest punct de vedere în timpul prezentării. Astfel, la primul timp precizat, el ridica un cartonaș verde. Când se ajunge la cel de-al doilea timp, ridică un cartonaș galben, iar când a sosit timpul pentru încheiere, ridică un cartonaș roșu. Totul se petrece foarte discret.

Fiecare dintre cei care au pregătit un discurs au și un coleg care notează, într-un caiet special, aspectele negative și pozitive ale prezentării.

Aceste aprecieri vor fi rostite după ce toate discursurile vor fi auzite. Practic, se formeaza echipe de două persoane, un evaluat și un evaluator. Există, deasemenea, o persoană care analizează discursul din punct de vedere gramatical, în acest caz un masterand la litere. Fiecăruia în parte îi explica ce greșeli gramaticale a făcut, cum ar trebui verbele folosite, la ce timpuri, pentru a transmite cât mai clar mesajul dorit. Deasemenea, se menționează și unde ar fi bine de folosit propoziții simple, ori dezvoltate.

Hesitation counter este cel care este atent la toate ezitările pe care le ai atunci când vorbești; de câte ă-uri te agăți, dacă există cuvinte spuse greșit pentru ca mai apoi să revii la ele, corectându-le, și alte ticuri verbale.Mi-au plăcut toate discursurile pregătite, cel mai scurt fiind de 3.35 minute , iar cel mai lung de 15 minute. Cel din urmă a fost singurul care a depășit cel mai tare timpul, preconizând o prezentare de 7-9-10 minute, timp în care nu s- a putut încadra.

Se pune accent și pe mesajul corporal, cum anume gesticulezi, dar și tonul folosit.Dacă în prima parte a întâlnirii discursurile au fost pregătite, în partea a doua există un exercițiu în care a trebuit să vorbești despre un subiect necunoscut. Tragi un bilețel și în funcție de cum sună cerința, improvizezi. Temele au sunat frumos, acoperind o mare varietate, de la cum anume reușești să faci un patron să te angajeze, la un astronaut care are teamă de spațiu.Finalul a aparținut General evaluator cel care a tras toate concluziile.

A fost atât de frumos și am avut atât de multe de învățat! Mă bucur, mult, că Luca a avut ocazia să vadă cum anume se desfășoară acest gen de activitate și ce mare importanță are. Sper ca si în universitățile din România să aibă loc asemenea întâlniri, benefice nu doar celor care ajung în funcții publice, dar și la un nivel în care expunerea nu este atât de mare. Atmosfera în care am stat aceste două ore a fost una plăcută, optimistă, constructivă și relaxată chiar dacă nu s-au auzit doar laude. Însă contează foarte mult să accepți unde greșești și să dorești să corectezi asta.La finalul anului, participanții vor primi o diplomă care să ateste participarea, dar pentru a o primi nu este suficient doar să fii prezent ci să participi activ, pregătind cel puțin 4 discursuri și să te implici și în privința celor la care nu știi subiectul dinainte.Iată cum am avut posibilitatea și plăcerea să trec și prin această experiență pe care aș repeta-o mai des.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: