Revin la Londra, de fiecare dată, cu infinită bucurie și emoție. Imi place atât de mult, în ciuda faptului că vremea nu e pe gustul meu, încât nimic nu ma oprește în a-i descoperi misterele.
Anul acesta ne-am cazat la același hotel ca în anii trecuți, Shakespeare Hotel, asta pentru că e comod, practic și de necunoscute scutit. E în mijlocul orașului, ai acces rapid la noi toate obiectivele turistice importante, e curat și liniște. Unde mai pui ca lucreaza și trei românce.
Anul acesta am primit cea mai frumoasă cameră de până acum. Am fost super încântați că nu a trebuit să mai ne cocoțam până la patru, pe niște scări înguste. De data asta stăm la camera 122, la etajul 1, chiar deasupra intrării principale.
Pentru ca băieții erau foarte obosiți, i-am lăsat în cameră și am plecat să mă plimb prin parcul din față hotelului, dar și prin împrejurimi. E un exercițiu mult îndrăgit de mine, și practicat mai des în tinerețile mele, atunci când mergeam în destinații noi.
Am fost atenta la tot tumultul și turiștii pe care i-am văzut și de care nu ai cum să nu fii fascinat. Atâtea rase și fiecare cu obiceiurile după ea, atât culturale cât și comportamentele. De fiecare data când am trecut pe lângă vreo doamnă care era îmbrăcată cu rochiță de mătase și încălțată cu sandale, îmi strângeam haină mai bine pe lângă mine. Nu mă miram însă atunci când îi vedeam pe cei cu cojoc ori mănuși. La cât sunt de friguroasă, îi înțelegeam perfect.
Bine te-am regăsit, iubită Londra!
