Din capul locului trebuie să reafirm că ceea ce fac, fac cu plăcere, dar mai ales cu simț de răspundere. Nici o colaborare nu a fost tratată cu superficialitate și mi-am dat silința de a o onora exact la termenii și în condițiile stabilite.
Mă mâhnește peste măsură dacă ceea ce vorbesc, nu față în față că de multe ori nu se poate, ci la telefon, prin mail ori mai știu eu ce alt mijloc virtual, nu corespunde cu ceea ce-și imaginează colaboratoarea mea. Dorința mea este aceea de a veni în întâmpinarea nevoilor și în a ușura munca doamnei de la catedră, nicidecum în a-i pricinui neplăceri și disconfort. Tocmai de aceea și întrebările mele sunt multe, repetate de multe ori uneori solicitând o sumedenie de detalii.
Dar în ciuda tuturor acestor „manevre” mai sunt momente când comunicarea e fracturată, rezultatul nefiind cel pe măsură.
Cam așa a fost și cu gărgărițele și norișorii de mai jos. Însă nu întotdeauna socoteala din târg se potrivește cu aceea de acasă.
Asta nu știrbește cu nimic dragostea și gândurile pozitive cu care au plecat spre noua lor destinație. Numai că acolo nu s-a simțit la fel. 🙁
