23 de ani frumoși, pe care i-aș retrăi oricând, cu infinită plăcere.
E un 23 plin de atât bucurie pentru că ei vin la sărbătorit în momentul în care s-a pus un punct extrem de important al unei etape din viața ta.
Pentru că de fiecare dată privesc înapoi, rostind cu zâmbetul pe față, ce și cum a fost, astăzi voi încerca să nu mă mai repet. E greu, pentru că o mamă se tot repetă, o fi de la obișnuița atâtor ani în care a făcut acest lucru. Învățătoarea mea spunea că dacă un copil nu înțelege ceva, trebuie să repeți și de o mie de ori până va fi înțeles.
Cred că e o chestie comună mamelor, celor cărora le pasă de copiii lor: mirarea.
Mirarea de a vedea în fața ta un bărbat, în toată regula, când tu știi freamătul îmbrățișării unei mogâldețe, în cazul tău de 3200gr.
Mirarea de a privi în sus, de vreme ce ani de zile ochii au căutat întotdeauna în jos, acolo unde ești tu, copilul mult dorit.
Mirarea de a putea să încurajezi și susții ca cel atât de adulat să intre în visul lui chiar dacă asta înseamnă să nu-l mai vezi cu anii. Da, știu, sunt infinit de multe voci care spun că așa e normal, însă și normalul ăsta poate avea infinit de multe interpretări.
Mă bucur, cum nu pot descrie, de ultima ta festivitate la care am avut prilejul să particip și să sorb fiecare imagine. Nu știu să te fi văzut mai fericit și senin vreodată și am concluzionat că trebuie că ți-a fost destul de greu, dar ai reușit.
Știu că de acolo s-ar fi văzut diferit, puțin diferit, dar cunosc mirosurile și freamătul acelui campus și am intrat în atmosferă mult mai ușor. Și nu singură, ci la braț cu Luca.
Da, ești pe drumul tău cu acte în regulă. Ai reușit! E ceva ce nu seamănă cu nimic, ce te răscolește în adâncul sufletului. Meritul nu este al meu ci al tău, însă în umbră se află părintele și dascălul. Dovada că ai reușit este la minutul 1:02:30 în înregistrarea festivității de absolvire.
E un 23 super. Îți doresc să-i savurezi fiecare secundă alături de prietenii tăi!
La fel vom face și noi, atunci când vei veni!
La mulți ani!
P.S. Nu pot uita de floarea care te-a întâmpinat atunci când ai sosit în această lume. Nu vreau să lipsească pentru că privind la ea, are culoarea ochilor tăi
4 gânduri despre “Sărbătorim 23”
Așa cum ți-am mai spus, tu ești o mamă perfectă! Să vă trăiți unul altuia muuulți ani de acum înainte – cu putere și iubire din partea-ți (căci vei mai avea – sunt sigură! – și alte minute ca acela de la „1:02:30”) și cu infinită recunoștință și „complice” bucurie din partea lui Răzvan!
Sunt copleșitoare cuvintele rostite de tine și-ți mulțumesc pentru ele! În zbuciumul vieții cotidiene, momente ca acestea vin să liniștească sufletul. Ai nevoie de ele și de sănătate pentru a putea merge mai departe. Fiecare pe drumul lui, iar câteodată, pe același, braț la braț.
La mulți ani frumoși, Răzvan! Citindu-te pe tine, Ioana, am așa de vie în suflet prezența luminoasă și caldă a lui Răzvan!
Draga mea, Andreea, chiar dacă am mărturisit de nenumărate ori, locul tău e în sufletul nostru. Te-am întâlnit atunci când trebuia și ăsta este motivul pentru care ne socotim așa de norocoși. Meritul e al copilului, cum am mai spus, dar lângă el, în umbră, este părintele și dascălul. Ori tu ești un dascăl adevărat! Respect!