machetedidactice.com

Cu Berend hai-hui prin Londra – jurnal englezesc – ziua a treia

Ziua a treia a păstrat același registru meteo: ploaie înghețată, vânt sâcâitor, un mai mare frig resimțit din această pricină.
Dar spre deosebire de dățile când ești acasă, aici nu-și prea vine să stai în casă și nici una dintre intemperii nu te oprește să ieși la plimbare. Ar fi bine ca să ai aceeași atitudine și acasă, în viața de zi cu zi, comoditatea fiind cea care te împiedică să faci multe.
Așadar, ne-am echipat corespunzător și am ieșit din bârlog, convinși fiind că bucuria celor văzute vor topi gradele din termometre, zăpada de pe străzi, gheața din fântânile arteziene. Nici nu avea cum fi altfel.

Și am ajuns în Piața Trafalgar (Trafalgar Square) care este un spațiu public și de atracție turistică din centrul Londrei. În mijlocul pieței se află Coloana lui Nelson, care este străjuită de patru statui în formă de lei, aflate la baza acesteia. Piața este folosită și pentru demonstrații politice și adunări publice, cum ar fi sărbătorirea Revelionului.

Numele celebrează victoria Marinei Regale Britanice în Bătălia de la Trafalgar din timpul războaielor napoleoniene. Inițial numele ar fi trebuit să fie Piața „Regele William al IV-lea”, dar George Ledwell Taylor a propus numele „Piața Trafalgar”.

În deceniul al treilea al secolului al XIX-lea, Regele George al IV-lea l-a angajat pe arhitectul John Nash să restaureze zona. Nash a demolat construcțiile din piață în cadrul proiectului său denumit Îmbunătățirea Sistemului Charing Cross. Arhitectul Charles Barry a creat proiectele clădirilor care în prezent mărginesc piața și a căror construcție a fost terminată în anul 1845.

Piața Trafalgar aparține Reginei, face parte din Crown Estate (domeniul coroanei specific monarhiei britanice) și este administrată de Greater London Authority. Westminster City Council deține străzile din jur, inclusiv calea pietonală situată pe terasa de nord.

Partea de nord a pieței se întinde pe fostul loc al Grajdurilor Regale care se aflau în acest spațiu încă din timpul regelui Eduard I. Partea de sud a pieței se află astăzi pe locul unde se afla prima intersecție denumită Charing Cross. Charing Cross este intersecția formată de străzile Strand și Whitehall. În zilele noastre este considerată inima Londrei, locul de unde se măsoară distanțele (kilometrul zero).

Piața a fost deschisă pentru public la 1 mai 1844, deși pavajul de asfalt nu era complet, iar fântânile nu funcționau. În jurul columnei lui Nelson erau încă garduri de protecție, iar schelele nu fuseseră încă îndepărtate în totalitate.

Piața a devenit un centru de interes social și politic pentru vizitatori și pentru londonezi. În istoria sa, piața a evoluat de la statutul de esplanadă populată cu chipurile unor eroi naționali, la acela de cel mai cunoscut loc politic al țării, așa cum spunea istoricul Rodney Mace. Importanța sa simbolică a fost demonstrată în anul 1940 când naziștii plănuiau să mute statuia lui Nelson la Berlin după ce ar fi invadat Marea Britanie, așa cum a arătat Norman Longmate în cartea If Britain Had Fallen (1972). (sursa: wikipedia)

Cum era de așteptat, am intrat la National Gallery instituția de artă care găzduiește capodopere realizate de cei mai mari pictori ai omenirii. Vizitată de milioane de turiști în fiecare an, National Gallery are expuse 2300 de tablouri. Galeria a fost deschisă în anul 1824 și fondată prin lege de Parlamentul englez.
Am zăbovit câteva ore bune în fața unor tablouri îndrăgite, dar am avut prilejul să vedem și câteva piese noi, noi în sensul că nu au mai fost expuse aici.

Ca de fiecare dată, am avut bucuria să prindem și grupuri de copii venite cu școala. Mă gândeam că ei au ce vedea, în schimb, la noi, în foarte multe orașe ale țării este imposibil de exersat așa ceva.

Am putut observa mulți părinți veniți cu copii mici, iar întrebările ce se auzeau erau de genul:
câți copii vezi în tablou?
ce culoare are rochița celei mai mari fete?
ce ține în mână fetița cu părul bălai?
mai vezi cireșe și în altă parte a tabloului? etc

Pentru că tot am fost părtași la acest dialog, ne-am jucat și noi având în față un tablou pictat de Vincent van  Gogh, Long grass with butterflies, aici încercând să identificăm fluturii.

 

Interesul major era captat tot de picturile ultra cunoscute, fascinant fiind de privit cum se comportă vizitatorii în fața lor.

Când ne dureau picioarele prea tare, luam o pauză, privind exponatele mai în amănunt, așezați pe băncile din fața lor.

Am plecat cu sufletul plin cu frumos, cu bucuria de a mai revedea, în altă etapă a vieții minuni zămislite de mințile omenești și cu speranța că frumosul și bunul gust vor face privitorii mai buni.

În partea a doua a zilei, după ce ne-am odihnit puțin, am plecat spre Podul Londrei. Știu că mă repet, dar a plouat torențial, noroc mare având cu hainele noastre impermeabile. A fost o amestecătură de ploaie cu gheață și vânt, o vreme să nu dai un câine afară, cum se spune pe la noi. Însă aici, era o animație de parcă se desfășura cea mai specială seară de sâmbătă. Și poate că era pentru unii. Am trecut pe lângă Shard, cel pe care l-am vizitat data trecută, atunci când am avut norocul și am prins o vreme senină, așa putând admira splendida priveliște londoneză. Acum era învăluit în ceață și nu știu câtă lume s-a încumetat să urce.

Însă nu am dat înapoi și am traversat podul, de la un capăt la altul, încercând să-i deslușim frumusețea printre stropii reci de ploaie.

Podul Londrei (în engleză London Bridge) este un pod, construit peste râul Tamisa, care leagă centrul istoric al Londrei de districtul Southwark. Așezat între Cannon Street Railway Bridge și Tower Bridge, formează capătul de vest al zonei numite Pool of London. Spre sud față de pod se află Catedrala Southwark și gara London Bridge; spre nord se află „Monument to the Great Fire of London” (Monumentul marelui incendiu din Londra) și stația de metrou Monument. A fost singurul pod peste Tamisa în aval de Kingston până la ridicarea Podului Putney în 1729. Podul care există în prezent a fost inaugurat în 1973 și este ultimul din succesiunea de poduri care au fost construite în acest loc și au purtat același nume. Podul face parte din autostrada A3, care este administrată de GLA – Greater London Authority. Totuși podul se află în proprietatea și administrarea Bridge House Estates, o fundație patronată de City of London Corporation (Corporația Londrei – organul de conducere municipal al centrului istoric al orașului Londra). Zona dintre Podul Londrei și Tower Bridge situată pe malul sudic al Tamisei este o zonă cu facilități pentru afaceri administrată de Team London Bridge.

Denumirea „Podul Londrei” este deseori dată în mod eronat Podului Turnului (Tower Bridge). (sursa: wikipedia)

O alună învelită în caramel și un ceai fiebinte a fost suficient pentru a continua drumul.

Încă o zi în care am parcurs peste 10 km. Pentru unii o fi puțin însă pentru noi este un efort destul de mare. Dimineața avem o durere de picioare pe care zicem că n-o putem duce, dar după micul dejun totul parcă se estompează și iar plecăm la drum.

Așa este când alegi o destinație străină; vrei să prinzi cât mai multe, să vezi și să simți din plin. Cum gestionezi avalanșa asta de senzații? Fiecare după puterile proprii.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: