Cu Berend hai-hui prin Londra – jurnal englezesc – ziua a doua

De ce m-am temut, nu am scăpat! Englezii, cum sunt obișnuiți cu ploile, dar nu și cu ninsorile, au anulat o parte din cursele pe care le efectuau în mod frecvent.
Astfel, am avut neplăcuta surpriză de a pierde banii dați pe biletele pe  care le achiziționasem pentru o vizită la Oxford, toate autocarele fiind blocate la capăt de linie.

Așa că am fost nevoiți să schimbăm programul și să apelăm la altă destinație ce nu era sortită  a fi vizitată astăzi. Și așa, pe o vreme de-a dreptul câinoasă, am plecat spre muzeul de jucării Pollock’s Toy Museum. Am luat iar metroul pentru că altfel nu se putea, dar de la ieșirea din metrou am mai parcurs o bună bucată de drum, asta pentru a vedea dacă facem față .

Însă când am ajuns acolo am fost super încântați de decizia luată. Dacă vreți să intrați într-o poveste adevărată și să fiți parte integrantă din ea, doar atât e necesar: o vizită la muzeul de jucării.

Pentru că am văzut de mai multe ori că lucrurile se așază prin mână destinului, altfel nu știu cum explica, am aflat de existența acestui muzeu în seara de dinaintea plecării. Un mărțișor trimis domnului  KJ Mecklenfeld, autorul volumelor în care personajul principal este Hendrik de Mol, dar și ursulețul Berend, îmi povestea printre altele de acest muzeu și de sursa de inspirație avută în urma vizitării lui. Și să stiți că am simțit asta după ce am intrat, atât eu cât și Luca, fiind la curent cu toate pățaniile lor.

Bucățica asta de clădire pare teleportată din altă lume, zău așa. După ce intri, ai senzația că te-ai întors în timp.
Ne-a întâmpinat un tânăr chipeș, care s-a oprit din meșterit când ne-a văzut. Lucra, de zor, la niște jucării micuțe, în fața lui având o tavă plină cu tot felul de figurine mărunte. Ne-a explicat că s-a crăpat lacul de pe ele datorită expunerii la soare, iar acum încerca să le curețe pentru a aplica un strat nou. Și ne-a mai spus că este strănepotul celei care a înființat muzeul. Practic, o familie în care multe generații numai cu asta s-a ocupat.
După ce-am plătit taxa de intrare, nu mare, copiii 3 lire, studenții 5 lire și adulții 6 lire, am purces la vizitarea celor 6 cămăruțe, toate tixite cu jucării care erau expuse în tot soiul de vitrine, ori rame de tablouri pentru afișe și puzzle-uri.
Casa, precum se vede și din imagine, este una în care încăperile sunt foarte mici, dar și joase, practic neputându-ne imagina cum ar fi reușit cineva a locui acolo. La aceste cămăruțe accesul se făcea pe niște scări, iar pereții erau, și ei, tapetați cu aceste vitrine, unele dintre ele extrem de înguste, suficient să încapă zeci de soldăței ori tacâmurile și farfuriile necesare jocului pentru fetițe.

Pentru că e prea frumos pentru a nu fi povestit mai în amănunt, voi aloca alt articol acestui muzeu. Va fi mai bine pentru a nu se pierde detalii importante, dar și pentru a îndemna cât mai multă lume spre această destinație, una care, din păcate, nu este așa de cunoscută.

Prănzul a venit să ne încarce energia consumată după așa un tur de forță și a fost binevenit.

A doua parte a zilei am alocat-o unul loc drag nouă, Librăriile Waterstones.  Adresa de data asta a fost cea din Piața Trafalgar Square.

Waterstones Piccadilly is Europe’s largest bookshop offering a peerless selection of titles across every genre. Over eight miles of bookshelves...

Waterstones Piccadilly is situated in the heart of London’s West End. Now Europe’s largest bookshop, it was once home to the renowned department store Simpson’s; an admired landmark of London’s architecture, and the inspiration for the popular 1970’s British television programme ‘Are You Being Served’. When Simpson’s opened in April 1936 it was the largest menswear store in Britain. The design of the building is distinctly modern in comparison to the regular architectural style of the time.

Waterstones Piccadilly opened its doors in September 1999 and has eight floors open to the public, six of which are dedicated to books.

The glass wall that stretched the height of the building at 90 feet is just visible here. It lit each open-plan floor with natural light. Some of the original features are still in place such as the stairwell’s 90-foot chromium light fitting suspended from the ceiling, and the steel and glass handrails

Waterstones claims to have 150,000 titles in stock and over eight and a half miles of shelving.(sursa: chrisnsue.wordpress.com)

Aveam o listă de titluri pe care să le căutăm, drept pentru care asta a fost prima noastră grijă. Unul dintre ele nu l-am găsit, dar am compensat cu altul, iar aici a fost foarte greu de ales, așa cum se întâmplă de fiecare dată în situații de genul.

Am zăbovit și la rafturile unde erau personajele cunoscute și îndrăgite mai de demult, pentru că prezentarea cărților e diferită de ceea ce aveam și știam noi.

Trivial Pursuit World of Harry Potter Trivia Hasbo 600 Questions Hogwarts Magic este jocul pe care băieții au ales să-l cumpere și bine au făcut.

După ce ne-am tot plimbat, analizat, bucurat de atâtea cărți, am făcut o oprire la locul în care poți servi un ceai și mânca o prăjiturică. Am ales doar ceaiul și am și jucat jocul proaspăt achiziționat. Răzvan a ieșit învingător, dar nici noi nu ne-am lăsat ușor învinși.

Am repetat gestul și la hotel atunci având și fondul muzical asigurat de Răzvan, reușind astfel să pătrundem în lumea magică mult mai bine. Oricum suntem într-o lume magică de când am revenit pe aceste tărâmuri.

Urmează ziua cu numărul trei. poate o fi un pic mai mai bine cu vremea asta, că ne-a năucit vântul.

P.S. 10 km am făcut ieri. Nu mai știu de când nu am mers atât de mult.

Lasă un răspuns

4 gânduri despre “Cu Berend hai-hui prin Londra – jurnal englezesc – ziua a doua”

%d blogeri au apreciat: