Machete didactice – Despre căsuța mea imaginară

Sunt multe momente, în ultima vreme parcă tot mai multe, în care atunci când sunt tristă simt nevoia să mă retrag într-o căsuță numai a mea, secretă. De-a lungul timpului mi-am imaginat-o în fel și chip.
Să nu vă fugă gândul la cine știe ce vilă, nuuu! Ori la o construcție mare și somptuoasă.
În gândul meu e ceva așa, ca-ntr-o poveste, unde culorile și formele vesele să se îmbine armonios. Unde atmosfera să fie caldă și primitoare. Unde să fie multă lumină, lumină naturală.
Nu de puține ori „am locuit” în căsuțe care aveau forme care mai de care mai bizare. M-am culcușit în scorburi, asemeni Lizucăi în răchită, mi-am tras sufletul în cine știe ce vizuini ori în cuiburile păsărilor.
Dar parcă nimic nu e mai primitor ca o căsuță ciupercă. Poate o fi din cauza culorilor, nu am idee, dar mi se pare culmea confortului să locuiești într-o ciupercă. Și dacă te mai vizitează și câteva gângănii ori animăluțe cu urechi pufoase, gata!, ești într-o poveste.
Și nu fiecare dintre noi are nevoie de o poveste pentru a-și putea depăna viața mai departe?
Uite!, astăzi sunteți invitații mei la o ceașcă de ceai aromat și câteva prăjiturele, în căsuța ciupercă.
Pe urmă mai vorbim noi, despre toate cele pe care nu le puteți rosti în alte circumstanțe.
Vă aștept cu mare drag!                                           

Și dacă v-a plăcut, data viitoare vă primesc în altă căsuță, tot o ciupercuță. Nu vă gândiți că nu aveți pe unde intra. Ușa e prin dos. 🙂

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: