Școlărel în clasa a V-a – Ziua Internațională a Cititului Împreună este la noi cu vechi state

Mai corect spus, de mai bine de douăzeci de ani.
Nu știu de când se sărbătorește această zi, dar noi asta facem, seară de seară. Este ceva care ne este în sânge și fără de care nu este în regulă.
Știu, poate din cei care vor ajunge să citească rândurile de față vor fi și care vor considera că e ceva forțat, neadevărat, dar vreau să vă spun că nu este nici un gram de neadevăr în rostirile de până acum.
Nu m-a învățat nimeni că trebuie să citesc copiilor mei, am făcut asta din dorința de a petrece clipe minunate împreună benefice copilului, dar și mie.
Oriunde am plecat cartea ne-a însoțit, nu pentru a demonstra cuiva ceva ci pentru a ne fi nouă bine.
Nu pot uita primul drum cu avionul, atunci când Răzvan nu avea trei ani și în care, Degețica a fost cea care i-a dat starea de confort. Poate părea bizar, dar acolo, la 10000 de metri, Cărăbușelele erau la fel de urâte iar Degețica infinit mai frumoasă.

20150118_054849

Sau pot eu uita atunci când din cauză că nu putea citi o carte pentru școală – e vorba de Răzvan – pentru că nu-i plăcea, am citit câte un capitol fiecare, alternativ. Am repetat experiența și alături de Luca.

20160624_142548

Dar ce multe titluri îmi vin acum în minte, o parte dintre ele nemaigăsindu-se pe piață, de care ne-am îndrăgostit iremediabil!

narval-26

s5

Și uite că, în ciuda faptului că Luca a ajuns în clasa a V-a, noi tot mai avem acest ritual. Și ne bucură, deopotrivă, pe amândoi. Eu una, n-aș renunța niciodată la el, dar știu că așa ceva nu e cu putință. Am ajuns să citim cartea mea, cartea lui, cartea noastră și lumea poveștilor alături de el are altă conotație.

Nu știu ce argumente să aduc pentru a vă convinge că acest ritual are numai beneficii. Poate e singurul care are numai beneficii. Câștigul este de ambele părți, pentru că și adulții au nevoie de povești pe care chiar dacă le-au mai citit, le vor vedea cu alți ochi.

Așadar, iată știrea de la care am pornit a scrie acest articol.                                 cover-citim-impreuna

Citim Împreună România celebrează, în 16 februarie, Ziua Internaţională a Cititului Împreună (ZICI), prin sesiuni de lectură organizate în 80 de biblioteci, școli și librării din 29 de județe. 

Organizată de către Lit World, ZICI – Ziua Internațională a Cititului Împreună – este un eveniment global la care participă milioane de oameni din peste 100 de țări. Aflat la prima ediție în România, evenimentul coordonat la nivel național de grupul Citim Împreună România, a dorit să adune 20 de parteneri cu care să organizeze în țară acest eveniment. Spre bucuria organizatorilor, la selecția partenerilor s-au înscris 80 de organizații – școli, organizații non-profit și chiar o librărie, plus 12 biblioteci județene. Fiecare dintre aceste organizații a primit din partea Citim Împreună România resurse care să contribuie la organizarea unor evenimente memorabile de lectură. Dintre acestea, 20 se vor organiza pe 16 februarie și vor consta din sesiuni de lectură susținute, prin Skype, de autori cunoscuți de cărți pentru copii, între care Mihaela Cosescu, Andreea Demirgian, Andrea Gál, Laura Grunberg, Iulia Iordan, Ciprian Măceșaru, Victoria Pătraşcu, Sînziana Popescu, Carmen Tiderle. 

P.S. Astăzi am avut ședință cu părinții. Vă voi povesti despre ea, mâine, dar acum vreau să menționez un lucru: am întrebat dacă știe cineva că astăzi este Ziua Internațională a Cititului Împreună și, din nefericire, nu a știut nimeni.  Pentru că au fost discuții legate de cadourile date copiilor de Moș Crăciun, atunci când au fost voci care au criticat prezența cărții, i-am întrebat dacă mai citește cineva alături de copil.

Pfui! Poate pe la trei ani… dacă!

Și atunci, despre ce vorbim? E așa de trist!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: