Machete didactice – „Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,/ Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine”

A venit iarna-ntr-o zi. Era de aşteptat.
N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.

Cam așa a fost începutul meu de an. Pentru că, din păcate, anul pe care mă pregătesc să-l închei nu a fost unul dintre cei mai buni. Peste mine au dat năvală o seamă de sentimente pe care nu le-am putut gestiona și despre care nu avem cunoștință.
În viața asta se pot ivi o sumedenie de întâmplări. Despre unele ai cunoștință, despre altele – nu. Pe unele le-ai văzut trăite de alții, de altele ai auzit povești. Dar atunci când ești doar privitor sau ascultător nu poți evalua cu adevărat intensitatea trăirilor.

A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.
A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.

Începutul primăverii a fost plin de zarvă londoneză și de muuulte flori. Un suflet încărcat de frumos care a vibrat la unison cu respirația fiilor mei. Dac-aș fi bănuit că urmează o așa lungă perioadă de absență, mi-aș fi încărcat și mai mult bateriile. Știu, am spus, dar sunt convinsă că niciodată bateriile dorului pentru propriul copil nu sunt încărcate. Știu că în primăvara asta, în perioada de început, am înflorit – la propriu și sufletul meu a fost plin de verde crud iar inima de ambrozie.
Nici măcar vara, iubita și neprețuita mea vară nu a putut să-mi ostoiască rănile sufletului. Am stat pe malul mării cât am putut de mult, am vorbit cu valurile, am citit parcă în dușmănie, am meșterit lucrușoare în care s-au strecurat fibre din mine… dar ce nu am făcut?! Ea tot prezentă a rămas.

A venit iarna şi eşti tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârșit…
A venit iarna şi-ntreabă nevinovată:
„Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?”

Și așa, am traversat un an aproape întreg în plină iarnă, un anotimp pe care eu nu-l iubesc decât din interiorul unei case încălzite. Și pentru că nu am reușit să scap de iarna asta, tot ceea ce-mi rămâne este să sper. Pentru că știu că dacă-ți dorești din tot sufletul ceva, până la urmă o să se îndeplinească.
Poate perioada de așteptare să difere de la om la om?
Or fi niște condiții de îndeplinit?
Or mai fi multe întrebări care așteaptă răspuns?

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

Valeriu Sterian

20161016_173007

Lasă un răspuns