Îi datorez viața. A fost inteligentă, frumoasă și credincioasă până în ultima clipă. Voi cinsti veșnic amintirea ei prețioasă.
La prima vedere s-ar putea spune că aceste cuvinte sunt spuse de oricine altcineva, dar nu de un porc. Dar iată că surprizele nu încetează să apară dacă citim cărți. Și da, una din bucuriile începutului de an 2016 se numește o carte extrem de potrivită unui nou început. Probabil, se vor auzi întrebări curioase: cum?, de ce?, chiar este posibil?
Iată că E.B. White a reușit să scrie acestă minunată poveste socotită și astăzi, după atâta timp de la apariția ei, una dintre cele mai frumoase, bune, vândute 100 cărți pentru copii.
Sinopsisul spune astfel:
Wilbur este un porcuşor sensibil, care iubeşte pe toată lumea. Pentru el o viaţă fericită înseamnă o porţie bună de mâncare şi prieteni dragi alături. Chiar şi stăpânii care îi puseseră gând rău ajung să înţeleagă ce minune au în ogradă. Iar Wilbur, porcul care leşină de emoţie ca nimeni altul, răspunde bunătăţii cu dragoste şi loialitate.
Dar consider că nu este de ajuns pentru a te face să deschizi cartea și să-i sorbi fiecare cuvințel, așa că voi continua să te provoc.
Noi am reușit să ne bucurăm de fiecare paragraf, asta pentru că am găsit o sumedenie de lucruri noi, interesante, povestite în cel mai frumos mod cu putință (oare de câte ori am mai spus asta?)
Charlotte este o păiejeniță mare și cenușie, mare cam cât un bob de zmeură. Are opt picioare și aici am avut ocazia să vedem ce denumire are fiecare dintre cele șapte segmente care le compun: coxă, trocanter, femur, patelă, tibie, tars și metatars. Acum fiți cinstiți, câți dintre voi știați aceste lucruri?
Am citit, de mai multe ori, cum sunt descrise sunetele emise de păsări la venirea primăverii. Atunci când sunt rostite cu voce tare, ele se aud minunat. Încercați! 🙂
vrabia cu gușă albă – „o, pi-bo-di, pi-bo-di, pi-bo-di!”
cinteza – „fii-bii, fii-bii!”
mierla – „dulce-dulce-dulce interludiu, dulce-dulce-dulce interludiu, dulce-dulce-dulce interludiu
rândunelele – „Ce vrei?, ce vrei?”
Am mai aflat că cele care vestesc venirea primăverii sunt broaștele iar toamna este anunțată de greieri. Am văzut că pot exista prietenii sincere care nu urmăresc nici un scop. Dar înțelepciunea Charlottei și delicatețea, sensibilitatea lui Wilbur (pentru că așa se numește porcușorul) nu au cum să nu te facă să reflectezi.
-De ce ai făcut toate astea pentru mine? Nu meritam. Eu nu am făcut nimic pentru tine.
-Ai fost – și ești- prietenul meu. Iar asta e mai mult decât destul. Mi-am țesut pânzele pentru tine fiindcă îmi ești drag. La urma urmei, ce-i viața? Ne naștem, trăim cât trăim, apoi murim. Viața unui păianjen nu prea are cum să nu fie lamentabilă, atâta vreme cât îl obligă să țeasă capcane și să ucidă insecte. Poate că, ajutându-te pe tine, n-am încercat decât să dau vieții mele un sens puțin-puțin mai înalt. Nu-i viață care să n-aibă nevoie de așa ceva, măcar un pic.
-Eu, oftă Wilbur, nu mă pricep la discursuri. Nu am darul tău de a țese cuvintele. Dar mi-ai salvat viața, Charlotte, și bucuros mi-aș da și eu viața pentru tine. Chiar mi-aș da-o.
Vă invităm ca în săptămâna de vacanță ce a mai rămas, pâna la începerea școlii, să vă bucurați de această poveste. Vă trebuie atât de puțin!
Am găsit și un film de animație pe care vă invităm să-l urmăriți. E frumos, dar trebuie văzut numai după ce ați citit cartea. Vizionare plăcută!
Charlottes web – desen animat 1973
Vă dorim un an în care cartea să vă fie prieten și aliat de nădejde. La final, după ce vor fi trecut cele 366 de zile, veți fi mult mai câștigați și mai bogați. Zău!