Mi-e dor de verde crud! Mi-e dor de activităţi în aer liber! Mi-e dor de ciripit, de freamăt, de soare şi de foşnet! Să ne amintim de Note de primăvara de George Bacovia.
Umezeală şi ceaţă egal astenie de primăvară! Şi dacă nici persoanele din preajma ta nu sunt în deplinătatea forţelor, tabloul este atât de sumbru, încât poţi lesne aluneca într-o depresie straşnică. Norocul este că zilele nu-s la fel, iar asta te face să mergi mai departe cu zâmbetul pe buze. Nu pe toată, ci doar într-un colţ!
Am confecţionat Irinei, o persoană cu care m-aş întâlni mai des dacă ar fi posibil, un colţ în care să le aducă aminte privitorilor că trebuie să mai facă şi câteceva pentru natură. Barem, să nu mai contribuie şi ei, la mizeria generală.
Maşina ecologică încă nu s-a dat în folosinţă, dar există un prototip. Sau aşa sper! Vă gândiţi cum ar fi, dacă am reuşi să scăpăm de atâtea noxe? În fiecare dimineaţă, traficul sufocat de maşini îmi împrospătează această idee şi mă face să-mi doresc ca ea să prindă viaţă.
Ce-ar fi din ţeava de eşapament să iasă un parfum suav de frezii? Sau de lăcrămioare? Vise…
Măcar este bine că se face o educaţie celor mici, în acest sens. Sau măcar se încearcă! Sunt cercurile pedagogice ce abordează teme de acest gen, iar atunci se face mult material şi multă vorbire pe acest subiect.
Poate ei vor înţelege, măcar în ceasul al doisprezecelea, importanţa mediului înconjurător!
Voi! Voi ce părere aveţi?
P.S. Pentru cei care doresc să asculte o melodie minunată, într-o interpretare de excepţie, vă invit să-l ascultaţi pe Tudor Gheorghe/ Verde crud de George Bacovia.
Note de primăvară
de George Bacovia
Verde crud, verde crud…
Mugur alb, şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai văd, te mai aud!Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fîntînă
Te îngînă
Pe cîmpia clară…Verde crud, verde crud…
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.