Zilele trecute am primit un telefon de la Domnica, o doamna din Năsăud, care mă ruga să-i fac un material necesar unei lecţii.
Am rămas plăcut surprinsă că acest telefon a venit din Năsăud şi-am să va povestesc şi de ce.
Viaţa mi-a purtat paşii la Năsăud de mai multe ori, însă în două dintre situaţii, a trebuit să stau ceva timp, pentru a rezolva nişte probleme. Nu ale mele personal ci ale altcuiva. De fiecare data am fost însoţită de Luca şi asta pentru că Luca este umbra mea.
Prima dată când am fost, în 2008, Luca era un băieţel de 2 anişori. Pentru că nu am găsit cazare în Năsăud, am locuit la o pensiune în Sîngeorz Băi. Au fost câteva zile foarte frumoase, cu atât mai mult cu cât persoana pe care am însoţit-o şi-a rezolvat cu bine problemele pe care le avea.
În timpul petrecut acolo am căutat un parc în care Luca să se poată juca, aşa trecând timpul mai repede și mai cu folos. Şi am găsit unul amenajat în curtea unei grădiniţe.
Am privit mult pe geamurile acelei grădiniţe, atunci fiind închis deoarece era în timpul vacanţei mari.
Au mai trecut încă patru ani şi am revenit în aceeaşi formulă tot la Năsăud cu acelaşi gen de probleme, dar de această dată am găsit cazare chiar în oraş, stând la o pensiune pe nume ,,Coco Năsăud” .
Și iar am petrecut timp mult în acelaşi parc al aceleaşi grădiniţe, cu excepţia faptului că, între timp s-a mai deteriorat şi au dispărut multe din aparatele în care se puteau juca cei mici.
La fel ca data trecută, am privit prin ferestrele grădiniţei încercând să-mi imaginez forfota şi larma provocată de copii.
Și iată că, după 5 ani de la prima şedere acolo, telefonul a sunat, iar la capătul firului era Domnica, o doamnă care este educatoare la grădiniţa la care tot am privit! M-am bucurat mult!
Acum 5 ani, preocuparea mea nu era în stadiul în care este astăzi iar faptul că acum se creează anumite legături, mă fac să cred ( cu toate că nu mai era nevoie ) că nimic nu este întâmplător!
Totul a fost făcut în scurt şi îmi doresc mult să fie şi de ajutor dar şi de folos!
Am confectionat o machetă didactică ce înfăţişează un om de zăpadă, şi am ales să-l îmbrac diferit faţă de cei confecţionaţi până acum. Drept pentru care are un joben cu o panglică mov, la fel ca şi hăinuţa şi poartă un brăduţ împodobit cu globurele albe.
O altă machetă confecţionată a fost aceea a unui brăduţ împodobit cu globuri multicolore, dar şi a unei case, mai bine spus, faţada unei case în anotimpul iarna. Această faţadă a trebuit sa fie de fapt un puzzle. Pe lângă această căsuţă am mai confecţionat şi un gărduţ.
Și uite-așa, data viitoare când voi reveni la Năsăud şi voi privi prin geamurile grădiniţei, voi şti că o fărâmă din sufletul şi munca mea a poposit şi acolo, spre bucuria şi încântarea mea sinceră!
Oare ce va mai urma?