Dimineață la Eilat, la Hotel Americana. Vreme bună, cald, soare și un mic dejun pe măsură. Am început ziua fără grabă, bucurându-mă de încă puțin timp petrecut aici.
Am stat într-un hotel bun, cu un grad de curățenie peste medie, aș putea spune, și cu mâncare gustoasă și foarte variată. Aveai de unde alege, indiferent ce dietă ai fi ținut. Erau preparate tradiționale, multe sortimente de brânzeturi, cărnuri, pește, mâncare gătită și tot felul de paste, în diferite culori. Așadar, diversitate și gusturi pentru toate preferințele. Mi-a plăcut! Aș reveni la Hotel Americana. Era cazat și un grup de petrecăreți, dar nu ne-a deranjat în niciun fel. Locul în care am stat a fost foarte ok.
După micul dejun am plecat spre plajă, de data aceasta pe jos, și am mai trecut o dată în revistă hotelurile acelea maiestuoase care domină peisajul. Am aflat de la prietena mea că unele dintre ele sunt impresionante mai degrabă pe dinafară, pentru că interiorul nu se ridică întotdeauna la așteptările pe care ți le creează exteriorul. Se anunța o zi cu multă forfotă, dar la malul mării nu era încă prea multă lume.
Am ajuns într-un loc în care peștii erau mai puțini decât în celelalte zone în care făcusem snorkeling, însă apa era limpede, limpede. Malul avea o pantă abruptă, astfel că, după niciun metru, ajungeai să ai sub tine o adâncime de aproape două ori înălțimea ta. Am făcut snorkeling și de data aceasta, pentru că a meritat cu vârf și îndesat.
Dar bucuria zilei, pot spune acum, a fost apariția domnului care vinde tamarind. Și nu atât băutura în sine, cât mai ales felul în care omul își face meseria. Tamar Hindi este o băutură dulce-acrișoară, foarte răcoritoare, preparată din pasta fructului de tamarind și servită rece, adesea cu gheață. Numai că, în cazul acestui vânzător, băutura este doar o parte din poveste.
Omul poartă în spate un recipient metalic mare, lustruit și curbat, din care pornește un tub lung prin care toarnă băutura de la înălțime, direct în pahare. Totul se desfășoară cu o precizie și o naturalețe care transformă o simplă vânzare într-un adevărat spectacol stradal. Este o imagine pe care o întâlnești pe plajele Orientului Mijlociu, inclusiv în Eilat, Iordania sau Egipt.
Mi-a atras atenția de la început ținuta lui, apoi atitudinea, mișcările, coregrafia pe care o urmează și toate detaliile pe care le oferă atunci când își prezintă băutura. Este un spectacol în sine! Am căutat ulterior câteva informații pe internet și am descoperit că este o prezență iconică în Eilat, iar sunetul clopoțelului cu care își anunță venirea este deja familiar multor turiști și localnici.
Mi-a plăcut că nu strigă, nu țipă și nu încearcă să atragă atenția prin zgomot. Are propriul lui ritual, iar clopoțelul face parte din el. Este cumva o pată de culoare în peisajul plajei, un personaj care aduce un plus de farmec locului. M-am bucurat să-l prind și eu. Nu îl întâlnisem la vizitele anterioare, dar uite că a apărut tocmai în ultima zi petrecută la Eilat. Uneori, călătoriile îți oferă astfel de surprize exact când nu te mai aștepți.
Apoi ne-am întors la hotel, ne-am spălat, am predat camerele și am pornit la drum. Am făcut o oprire la Timna, de unde am vrut să-i cumpăr lui Luca ceva care îmi plăcuse și despre care îl întrebasem și pe el, iar răspunsul fusese favorabil.
A urmat drumul de întoarcere spre casă, cu alte câteva opriri, pentru că prietenii mei mai aveau de rezolvat anumite lucruri. Am ajuns când deja se întunecase și temperatura scăzuse cu câteva grade.
Urmează duminica, dar aici duminica este zi lucrătoare. Sâmbăta este zi liberă, iar vinerea programul este, de asemenea, diferit de cel cu care suntem obișnuiți noi. Cumva, săptămâna de lucru este decalată.
Cam așa s-a încheiat experiența mea la Eilat. Cu soare, apă limpede, câteva ore de snorkeling și o întâlnire neașteptată cu un personaj care mi-a rămas în minte. Dincolo de hoteluri, peisaje și locuri bifate, cred că tocmai astfel de momente dau savoare unei călătorii. Iar de data aceasta, savoarea a fost dulce-acrișoară, rece și servită cu mult spectacol: Tamar Hindi.
