machetedidactice.com

Nisipul colorat de la Timna și gândul meu la Rainbow Land

Încă de când am început să desfășor activități la Rainbow Land, am adus în fața copiilor o îndeletnicire pe care o descoperisem cu mult înainte, prin intermediul fiului meu și în locurile pe care le-am vizitat: lucrul cu nisip colorat și sticluțe. Știam deja cât de mult îi atrage pe copii o asemenea activitate, cât de generoasă este în posibilități și cât de mult loc lasă imaginației și creativității.

La vremea respectivă, însă, materialele erau destul de greu de procurat, iar activitatea presupunea o supraveghere atentă a copiilor. Îmi doream să înțeleagă ce au de făcut, să se bucure de experiență, dar și să nu risipim materialele, mai ales că nu era tocmai simplu să le găsesc și să le aduc în fața lor.

Ieri, la Timna Park, am avut ocazia să experimentez din nou această activitate. De data aceasta, singură. Numai că era joi, iar joia este ziua în care aleg materialele și scenariul pentru întâlnirile cu copiii de la Rainbow Land. Așa că, inevitabil, gândul mi-a fugit la ei.

Mi-am imaginat cum ar fi fost să-i am lângă mine, în acel loc, aproape de lac, acolo unde sunt așezate mai multe recipiente cu nisip de diferite culori. Numai că aici era ceva cu totul special: culorile nu erau obținute artificial, ci proveneau chiar din această rezervație geologică. Fiecare nuanță avea o origine, o poveste și o legătură directă cu locul în care mă aflam.

Eu nu știam nimic despre această surpriză atunci când am primit sticluța de la prietena mea. Nu înțelesesem exact despre ce era vorba și nici nu avusesem cum să mă pregătesc, pentru că ea își dorise să păstreze surpriza intactă. Am aflat totul pe parcurs, descoperind rezervația și punctele ei de interes.

Așa am început să-mi umplu sticluța, folosind nisipul pe care îl întâlneam în cale. Mai întâi, un roșu intens, apoi un bej, un gălbui și un maroniu. Când am ajuns la Arches, am pisat și câteva pietre verzi, adăugând astfel o nouă culoare colecției mele. Încetul cu încetul, sticluța se umplea, iar eu descopeream, odată cu fiecare oprire, cât de diferită poate fi paleta de culori a unui asemenea loc.

Abia când am ajuns la ultimul punct al traseului, la Timna Lake, am descoperit că acolo existau recipiente pregătite cu toate aceste nisipuri, în culorile specifice rezervației. A fost momentul în care am înțeles și mai bine povestea din spatele activității.

Și, din nou, m-am gândit la copiii de la Rainbow Land. La reacțiile lor, la întrebările pe care le-ar fi pus, la bucuria de a alege culorile și de a le așeza în straturi, dar mai ales la câte lucruri ar fi putut descoperi dacă s-ar fi aflat acolo, în mijlocul naturii. Pentru că una este să le ofer eu câteva recipiente cu nisip colorat și să le propun să realizeze o compoziție și cu totul altceva este să pornească de la ceea ce văd, ating, descoperă și înțeleg într-un mediu natural.

Acolo, activitatea nu s-ar mai fi rezumat la îndemânare și creativitate. Ar fi devenit o lecție despre culori, roci, minerale, forme de relief, despre felul în care natura creează lucruri pe care noi, uneori, încercăm doar să le reproducem.

Săptămâna viitoare mă voi reîntâlni cu copiii și știu deja că această călătorie va ajunge, într-o formă sau alta, și în activitățile noastre. Încă nu m-am hotărât asupra temei. Sunt atât de multe idei care îmi vin în minte, încât îmi este greu să aleg una singură.

Dar nici nu mă grăbesc. Las toate aceste imagini, experiențe și descoperiri să se așeze, pentru că sunt convinsă că voi găsi o cale să le transform într-o întâlnire frumoasă cu copiii.

Până la urmă, acesta este unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult în ceea ce fac: faptul că învățarea nu se oprește atunci când plec de lângă copii. Uneori, continuă în călătoriile mele, în locurile pe care le descopăr și în toate lucrurile pe care, fără să-mi dau seama, le adun pentru a le duce apoi în fața lor.

O observație editorială: Finalul mi se pare deosebit de important. El vorbește despre felul în care funcționezi tu ca educator: nu pregătești doar activități, ci aduni experiențe, le treci prin propriul filtru și apoi le transformi în contexte de învățare. Iar Timna Park ți-a oferit exact acest lucru: o experiență pe care ai trăit-o pentru tine, dar pe care ai început deja să o privești și prin ochii copiilor.

Lasă un răspuns