După o așa întâlnire emoționantă care a avut loc ieri cu o serbare ce va rămâne multă vreme în inimile tuturor, am revenit la Fluturași profitând de cele câteva zile care au mai rămas până la finalul anului școlar.
Nu am ajuns chiar la prima oră însă atunci când am reușit în această dimineață luminoasă, cu miros de vară coaptă și râsete zglobii care umpleau sala de grupă mare, am invitat copiii într-o lume cu totul specială – o lume în care un rege bătrân își descoperă adevărata dorință. Povestea „Dorința regelui”, semnată de Heinz Janisch și minunat ilustrată de Silke Leffler, ne-a fost puntea către o activitate plină de sensibilitate, introspecție și joacă simbolică.
Am început prin a le citi copiilor povestea cu voce caldă, lăsând tăcerile să îmbrace momentele-cheie, acolo unde cuvintele ascundeau sensuri adânci. Regele, înconjurat de supuși care voiau să-i împlinească orice dorință, își dă seama, după multe propuneri și încercări, că tot ce-și dorește cu adevărat este… o clipă de liniște.
La început, copiii s-au mirat – li s-a părut ciudat ca un rege să-și dorească ceva atât de simplu. Dar pe măsură ce am explorat textul, întrebându-i:
Ce înseamnă pentru voi să aveți un moment de liniște în care să primiți o îmbrățișare? Unde îl găsim?
am văzut cum chipurile lor devin gânditoare. Și s-au auzit tot soiul de exemple.
Ilustrațiile Silkei Leffler, delicate, poetice, cu colaje fantastice și detalii jucăușe, au deschis o altă poartă spre trăire. Regele are o siluetă impunătoare în raport cu celelalte personaje prezente – semn al puterii și al nevoii de introspecție. Personajele care îl înconjoară par caricaturale uneori, tocmai pentru a sublinia contrastul dintre exteriorul agitat și dorința simplă, profund umană, de tihnă și sens.
Mesajul poveștii, subtil dar profund, a ajuns acolo unde trebuia – în inima copiilor. Într-o lume în care chiar și cei mici sunt uneori copleșiți de stimuli, agitație, cerințe, dorința regelui devine o lecție esențială: liniștea nu e absența lucrurilor, ci prezența deplină a sinelui. E un dar rar, dar accesibil tuturor.
Această activitate nu a fost doar un exercițiu de ascultare și creație, ci o formă de apropiere de sufletul copilului. Dincolo de regele din poveste, fiecare copil a avut ocazia să-și descopere propriile dorințe simple, dar autentice.
La final, am lăsat o întrebare suspendată în aer: „Dacă ai fi rege sau regină, ce dorință ai avea azi?”
Și din tăcerea aceea magică s-au născut cele mai sincere și tandre răspunsuri.
Copiii au fost invitați apoi să-și exerseze abilitățile motrice, dar și atenția având de completat niște modele pe foi cu pătrățele matematice. Provocator pentru mulți dintre ei.
Uite cum am reușit să mai aduc o poveste în atenția celor mici, una care a generat dialoguri interesante de care avem de multă nevoie fie că suntem mari sau mici. Eu voi continua acest demers, negreșit! Spor în toate să aveți!
