Centenarul ăsta a vlăguit oamenii și i-a întristat, pe alocuri, din cauză că i s-a deturnat sensul. S-au cheltuit sute de mii de euro, dar multe dintre ele nu și-au atins scopul acela de a aduce în fața oamenilor ce a însemnat el cu adevărat și cum a evoluat națiunea română în ultima sută de ani.
După ce am vizionat reclama idioată de la McDonalds, „Marea unire a gusturilor”, acolo unde ingredientele erau asociate regiunilor care s-au unit, m-am gândit la o postare văzută zilele trecute, care arata că:
după ce sărbătorim „Centenaru’ cu grătaru'” să ne amintim că Reîntregirea a avut și o altă latură. Anunțuri dintr-un ziar din 1919 prin care tații își caută fiii dispăruți în Marele Război.
(sursa: facebook.com)
Eu sunt bucuroasă că am reușit în vara ce a trecut, să vizitez alături de fiii mei Cetatea Alba Carolina, că am avut toate condițiile ca vizita să ne priască și să învățăm ceva din ea.
Cetatea Alba Carolina – file de vacanță
În zilele care au mai rămas până la 1 Decembrie, școlile și grădinițele, nu știu dacă și liceele, au programate Cercuri Pedagogice, acolo subiectul fiind, cum altfel, Centenarul. E forfotă mare și știu că la acest nivel, cu resurse proprii, doamnele educatoarea și învățătoare își vor da toată silința să lucreze alături de copii și să povestească despre steag și însemnele naționale, imn, port și obiceiuri populare.
Eu am venit în ajutor, atunci când el a fost solicitat, confecționând copii în port popular, hărți ale României pictate diferit, drapele ori alte însemne.
Totul este atât de comercial în jurul nostru că am pierdut esența, iar asta e valabil nu numai în țara noastră ci peste tot în lume. Globalizarea asta a uniformizat națiile, și e un paradox gândindu-te ce luptă a fost și câte destine frânte, tocmai pentru a se implemeta aceste noțiuni: națiune și stat național. Am luptat, noi și alții, pentru a ne elibera de sub stăpânirea imperiilor supranaționaliste, pentru a crea un stat național propriu, liber și independent.
Așadar, măcar să povestim copiilor și să ne reamintim de zbuciumul acestui popor, înclinându-ne în fața realizărilor celor care au crezut în aceste valori.
2 gânduri despre “Oferte de Centenar”
Încerc și eu să schimb un pic perspectiva, dar merge groaznic de greu. Cred că ai văzut ce încerc să fac pe #CentenarLaPas , însă e luptă cu morile de vânt. Abia dacă reușesc să conving prietenii apropiați să facă ceva! Preferă să facă poze și să-mi trimită mie… of… eu oricum am destule să le dau share!
Impresia mea este că mulți vor să facă fotografii legate de munca altora. M-am lovit și eu de acest fapt, atunci când lucram cu copiii, la ateliere. O fi și asta important, am priceput că sunt necesare ilustrațiile pentru credite, dar consider că activitatea în sine este baza nu să ne prefacem că facem ceva, pozând niște ipostaze. Copilul simte imediat dacă ce faci e de mântuială și nu mai vibrează la unison cu tine.
Am văzut ce faci și te felicit, gândindu-mă că sunt copii fericiți să aibă un așa dascăl devotat și atent, dar cel mai important, vertical și cu picioarele înfipte în pământ.
Centenarul este un subiect complicat și dacă nu ai răbdarea de a căuta cea mai bună „hăinuță” pentru a-l aduce în face preșcolarilor ori școlarilor mici, îl faci praf.
Spor la învățat!