S-a lăsat o liniște peste locul unde trăiesc eu, cel puțin așa am simțit de dimineață când am ieșit din casă. Vremea continuă să fie capricioasă și faptul că mai sunt doar 10 zile și intrăm în vară nu se simte. Vânt, ploaie, cer încărcat, dar mult, mult verde. Deja mai sănătos cărnos.
Am apucat să dorm 4 ore peste noapte și alea, vai mama lor.
Văd o mulțime de oameni din bula mea mândrindu-se cu rezultatele din județele lor. Eu nu pot spune același lucru pentru că aici oamenii văd, simt, se manifestă diferit. Nu înseamnă că trebuia să iasă candidatul preferat de mine cu un procent covârșitor, nici asta nu ar fi fost bine însă modul în care s-au manifestat și continu – din păcate – să o facă cei din tabăra adversă este impardonabil.
E drept că în orașul meu Nicușor Dan a ieșit pe primul loc și asta mai stinge oful.
Prietena mea, Romina, a scris astăzi câteva rânduri în care mă regăsesc complet.
Nici dacă ne băteam la propriu, pro-Europeni vs suveraniști, ca în Game of Thrones sau Vikings, nu ieșeam atît de epuizați mental din alegerile astea. În acest război digital am luptat cu arme invizibile dar împotriva unui pericol iminent. Nu au câștigat intelectualii, au câștigat oamenii care au învățat din istorie. Oamenii care odinioară s-au sacrificat pentru a-și cîștiga libertatea și dreptul de a vota. Oamenii cu discernământ.
De azi ne întoarcem la citit, la plimbări, la filme, la spectacole, să-i redăm creierului normalitatea.
Renunț să mai răspund cu răutate celor care îmi flutură pe sub nas amenințări, fac apel la comunicare asertivă și vă invit să faceți la fel. 🙂
PS. m-am golit și de ironii la adresa lor, trebuie să conviețuim împreună și ei vor fi martori la schimbarea care tocmai s-a produs.
Mai atașez aici un text, foarte bun, unul din zecile care au apărut astăzi ca urmare a rezultatului de ieri. E scris de Radu Dragomir.
„Am scris mai devreme pe X, telegrafic, că ar fi cazul să-i mulțumim și lui Gicu Simion. Revin acum cu detalii.
Dincolo de meritul incontestabil al lui ND, adică omul care a reușit pe durata unui singur an calendaristic să câștige ambele scrutinuri la care a participat și totodată cele mai grele din România, dpdv al numărului de voturi populare – o performanță unică în istoria noastră post-decembristă – trebuie să remarc și “performanța” lui Simion, care devine cel mai proaspăt exemplu în viață al zicătorilor populare “să-ți dai cu tesla-n coae”, “să-ți tai craca de sub tine” sau “să te îneci ca țiganul la mal” (fără nicio aluzie rasială, așa e textul popular).
După cele 42 de procente obținute în turul întâi, cei mai mulți l-au văzut câștigător și Președinte, asta e limpede. Însă mai puțin a contat ce-a crezut pulimea, problema lui Simion a fost că el a fost primul, detașat, care era convins de treaba asta. Iar chestia asta a spus-o cu subiect și predicat într-un interviu acordat pe Twitter (X) lui Steve Bannon cu doar două zile înainte de turul doi, adică pe 16 mai. “Jocurile sunt făcute, am 20 de procente în față, doar o fraudă masivă îmi mai poate sufla scaunul de Președinte”.
Cunoaștem cu toții strategia catastrofală a lui Georgel dintre cele două tururi, în fapt o serie de gafe și de alegeri proaste, le înșir rapid, pe scurt: tâmpenia cu jumătatea de milion de bugetari trimisă la plimbare din interviul Digi24, apoi prestația hilară din unica dezbatere face-to-face cu ND, apoi decizia de a renunța la dezbaterile cu ND și excursiile în Europa ca să susțină toți dubioșii – chestie care i-a adus indicativul SCAUN, de parcă nu ne-a ajuns un dulap timp de zece ani. Însă nici măcar acolo n-a stat potolit, iar totul a culminat cu acea participare absolut halucinantă de la postul franțuzesc CNews, în care a uimit Franța, într-o romfranceză hilară, cu ideile lui imbecile (francezii au pierdut relația cu Dumnezeu, își mutilează copiii cu operații de schimbare a sexului, Franța va înceta să existe peste 50 de ani ca țară creștină, e un fel de Iran, Macron e un dictator șamd).
Mulți s-au întrebat pe bună dreptate dacă nu cumva a fost aici vreo manevră ascunsă și Simion chiar și-a dorit să piardă?
Răspunsul meu e ferm – nu.
Încă e suficient de prost, din fericire.
Mă pregătesc pentru întâlnirea cu copiii de mâine. Vorbim despre meserii. Oare la meserii pot trece politician?
Pe scurt: da, a fi politician poate fi considerat o meserie, dar este o meserie atipică, diferită de cele precum doctor, pompier sau profesor.
Ce înseamnă o meserie?
O meserie implică, în general:
un set de competențe sau cunoștințe specifice;
o formă de pregătire profesională (educație, formare);
o activitate constantă și organizată, desfășurată pentru un venit;
un rol în societate, adesea reglementat.
1. Politicianul nu are un traseu profesional standardizat. Poți deveni politician din orice domeniu: medic, avocat, muncitor, actor etc.
2. Este o funcție temporară. Alegerea sau numirea într-o funcție politică este limitată în timp.
3. Depinde de încrederea publică. Nu e suficient să fii calificat – trebuie să fii votat sau susținut politic.
Politicianul poate fi considerat că are o meserie, în sensul că exercită o activitate profesională plătită și cu rol în societate, dar nu este o meserie în sensul clasic, cum e cea de medic sau pompier, care necesită formare certificată și este reglementată strict.
Așadar, voi rămâne la meseriile consacrate cum ar fi cele de doctor, profesor, pompier, educator, grădinar, astronaut unele pe care cei mici le pot pătrunde mai ușor. Mi-am adus aminte de zilele când dialogam cu Luca pe marginea acestui subiect atunci când electricianul era becar iar apicultorul mierar. Ce dor îmi este!
